Pentru că autorităţile militare române au dat ordine severe să fie trataţi conform normelor internaţionale, astfel că aviatorii bolnavi sau răniţi erau trataţi în spitalele armatei , în mod egal şi fără discriminări, cu asistenţa acordată cadrelor militare române. Soldele li se plăteau în mod regulat, conform gradului avut, iar în lagărul organizat la Timişul de Jos aveau la îndemână o serie de posibilităţi să-şi petreacă timpul : jocuri de şah, ping-pong, cărţi etc., chiar trei mese pe zi, echivalente cu cele de la popota armatei române; inclusiv asistenţă medicală permanentă, iar cei căzuţi la datorie –faţă de ţara lor, se înţelege- erau înmormântaţi cu onoruri militare.
De altfel, surprizele “licuricilor” căzuţi din cer au început chiar din momentul în care, aruncându-se cu paraşuta din avioanele avariate de aviatorii români, atingeau solul. “Când am aterizat, am fost recuperat de ţărani foarte cumsecade, care ne-au pansat rănile nu prea însemnate şi ne-au dat de mâncare şi apă”( Sergent Floyd W. Clive-către tatăl său din SUA.).”Am aterizat într-un lan de grâu şi o mulţime de ţărani s-au aproiat de mine surâzând şi spunând:American ?! Americanii şi românii sunt buni camarazi, ne asigurau ei. (...)
Pe urmă ne-au dus într-o casă mare, unde am fost invitaţi la masă.A fost cel mai bun prânz de când am plecat din Statele Unite.”(Locotenent Franck Westwm , către mama sa din Miami –Florida.). “Am petrecut prima noapte înr-un sat unde m-au hrănit ţăranii. Mai prinseseră şapte americani şi eram toţi obiectul unei mari curiozităţi din partea ţăranilor.Ne-au adus tot felul de mâncăruri şi băutură şi au încercat să ne ofere cât mai mult confort. Ceea ce mă miră şi mai mult este că , deşi suntem în mod legal în război cu acest popor, totuşi nu ne poartă pică...(Lt.Jackson F.Dunn-pentru soţia lui din Carolina de Sud.) Etc. etc.
Explicaţia ? Una nespus de simplă: pentru români , dintdeauna, America a fost un vis prea îndepărtat, iar când au reuşit să ajungă acolo , prin valurile de emigraţie din secolele 18 şi 19, fie s-au întors cu dolari şi şi-au cumpărat pământ, fie au rămas acolo, întemeind colonii în oraşele din zona lacurilor Chicago, Cliveland, Detroit, în special , unde îi găsim şi astăzi.
Şi prin lovitura de stat de la 23 august am contribuit la scurtarea războiului cu circa şase luni cu toate câştigurile în vieţi omeneşti şi bunuri; deşi armata română a luptat vitejeşte pe frontul de vest, România dând un mare tribut de sânge. “Aliaţii” nu ne-au acceptat calitatea de cobeligeranţi. La “fitilele” lui Stalin, puse la Postdam. Căci ştia el ce ştia în ceea ce priveşte viitorul ţării noastre, pe care, azi putem spune cei mai în vârstă, că nu l-am cunoscut din plin.
