(Continuare din ediţia de vineri)
Capitolul III
în această atmosferă înfierbântată a zilei de 3 martie 1972 la Milano, în faţa sediului Sit-Siemens, a fost sechestrat de către trei tineri îmbrăcaţi în salopete albastre (caracteristice muncitorilor din fabrică) şi acoperiţi cu cagule, Idalgo Macchiarini, funcţionar- -şef. Urcat într-o dubă, a fost eliberat după douăzeci de minute. Comunicatul aparţinând BR afirma următoarele: Vineri, la orele 9, în faţa porţilor fabricii Sit Siemens, a fost arestat de către BR Macchiarini Idalgo, director fascist al Siemens.
După ce a fost judecat de către BR, a fost sfătuit să părăsească cât mai repede fabrica. După acestea a fost eliberat şi i s-a redat libertatea provizorie. Această acţiune a fost documentată cu o fotografie “polaroid”, unde puteau fi văzute două mâini care ţineau două pistoale la tâmplele lui Macchiarini. în plus, la gâtul său se putea vedea o plăcuţă pe care scria: Milano 3/3/1972, Macchiarini Idalgo, director fascist al Sit-Siemens, judecat şi condamnat de către BR. Proletarii au pus mâinile pe arme, pentru stăpâni acesta a fost începutul sfârşitului. Brigăzi Roşii – Muşcă şi fugi! – Nimic nu va rămâne nepedepsit! – Loveşte unul pentru a educa o sută! –
Toată puterea poporului înarmat. Saltul fusese făcut, de la lucruri se trecuse la acţiuni asupra persoanelor; pe scurt, sechestrul funcţionarului de la Sit-Siemens avea multe semnificaţii, dar unul era important, acea acţiune pusese capăt logicii protestului prin vot, protestului prin manifestaţii, protestului prin distrugerea unor lucruri care aparţineau conducătorilor mici şi mijlocii ai “contrarevoluţiei”, BR treceau la atacul statului prin intermediul personalităţilor care, după părerea lor, erau reprezentanţi ai contrarevoluţiei fasciste.
De fapt, în comunicatul care însoţise sechestrul exista un ulterior avertisment, care suna astfel: Răboiului îi răspundem prin război; Războiului pe toate fronturile, prin război pe toate fronturile; Represiunii armate, prin gherilă. Anul 1972 se încheia cu numeroase acţiuni de incendiere de automobile, intrarea prin efracţie în sediile partidelor de dreapta, lansări de bombe împotriva sediilor partidelor, un alt sechestru fulger, dar, de această dată, a unui conducător de partid, totul era condimentat de comunicate care chemau la lupta armată.
între timp, Forţele de ordine au descoperit una dintre primele ascunzători ale BR, tot la Milano, pe strada Boiardo, unde a fost arestat Marco Pisetta, reprezentant al grupului. Marco Pisetta era un electrician din Trento, unde studia Renato Curcio, deja în 1969 comisese câteva acte demonstrative în incinta câtorva clădiri care erau sedii ale organizaţiilor instituţionale. Sediul Judeţului, sediul I.N.P.S. (Institutul Naţional de Protecţie Socială). între timp consolidase o relaţie de prietenie cu Curcio. în 1970 s-a predat forţelor de ordine, după ce a fost judecat şi condamnat la trei ani, după puţine luni a fost repus în libertate.
Arestul său şi imediata sa eliberare nu au cauzat prea multă mirare, dar după aproximativ doi ani, în 2 mai 1972, a fost localizată principala bază militară a BR, unde au fost găsite arhive importante, câteva arme şi un paşaport pe numele lui Giangiacomo Feltrinelli, “ un editor cunoscut, care era mort de câteva zile în urma atentatului nereuşit la stâlpii din Segrate în provincia Milano”. Ca urmare a descoperirii ascunzătorii şi a documentelor găsite, Poliţia a arestat în jur de 30 de persoane, adică marea majoritate a brigadiştilor.
Pisetta a rămas patru zile în
închisoare, timpul necesar pentru ca acesta să dezvăluie numele, adresele tuturor ascunzătorilor
milaneze ale BR, după toate acestea a dispărut fără urmă. Reapare cu un
memorial abundent în nume şi adrese, pe care îl trimite tuturor autorităţilor,
Poliţie, Magistratură, Ministere, Preşedintele Republicii, declarând că regretă
toate acţiunile pe care le-a comis şi mărturisind tot ceea ce comisese împreună
cu alţi brigadişti. Acest memorial (îl intitulase astfel) îl compusese într-o
casă din Solorno, în provincia
în următoarea perioadă, Pisetta s-a transferat în Germania, la Freiburg, dar în urma mărturisirilor făcute Carabinierilor, era căutat de BR. Mossad oferi capul său brigadiştilor, dezvăluind unde era ascuns, dar operaţiunea nu s-a bucurat de sfârşitul mult sperat din cauza alegerii făcute de însuşi BR, astfel Pisetta şi-a putut salva pielea. După mulţi ani petrecuţi prin ascunzători s-a predat şi patru ani mai tarziu a fost graţiat de Preşedintele Republicii, Francesco Cossiga.
Am zăbovit mai mult şi am explicat destul de bine acest aspect pentru a scoate în evidenţă că deja de la începuturile fenomenului BR, forţele de ordine şi serviciile secrete, au fost capabile să introducă în aparatele brigadiste agenţi provocatori şi infiltraţi. Vom vedea în continuare unde au mai existat alţi infiltraţi, care au dus la bun sfârşit acţiuni eclatante, dar...
