“Bubele”... marelui om şi medic Iuliu Haţieganu

În 14 aprilie a.c. se împlinesc 125 de ani de la naşterea celui care a fost un mare Om, un mare medic şi dascăl, Iuliu Haţieganu.

Este omul care a înfiinţat învăţământul medical în limba română la Cluj, punând bazele unui institut de profil imediat după Marea Unire din 1918, institut care avea să devină, în timp, ceea ce este astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie, ce îi poartă numele. Iar dacă ţinem să consemnăm evenimentul de la 14 aprilie, o facem şi pentru a îndrepta o nedreptate ce i s-a făcut în 1985, când, împlinindu-se centenarul naşterii, colegii şi urmaşii savantului s-au pregătit să-i omagieze personalitatea la adevăratele ei cote de înalt profesionalism şi umanitate.

 

 Astfel că – îmi spune domnul Ioan Constantinescu, preşedintele de onoare al filateliştilor clujeni – şi aceştia au pregătit un plic filatelic cu efigia lui Iuliu Haţieganu şi câteva date biografice mai importante, pe baza unei machete elaborate de arh. Ioan Arboreanu. O piesă filatelică ce avea să-i susţină notorietatea în lume.

 

Toate păreau bune şi frumoase, numai că, deodată, organizatorii sărbătorii preconizate au primit o lovitură în plin: reprezentanţii PCR-ului de la judeţ i-au anunţat că sărbătorirea centenarului... nu s-a aprobat. Iar pe o margine de filă, care s-a păstrat, scrie negru pe alb: “se spune că are ... bube”. Măi să fie!

Nu mai vorbesc de consternarea generală produsă de această interdicţie agresivă în rândurile cadrelor didactice şi ale studenţilor de la UMF Cluj, dar şi ale numeroşilor cunoscuţi care îl apreciau pe Iuliu Haţieganu, interdicţie care a fost greu de înţeles.

 

Mai ales că acesta a fost omul care a implementat la Cluj o facultate în pas cu timpul de atunci, punând accent pe pregătirea iniţială a studenţilor în disciplinele de bază, diagnosticarea şi tratarea la patul bolnavului cu maximă înţelegere pentru suferinţa lui, înfiinţarea de laboratoare ca aliat principal al medicului în investigarea bolii şi elaborarea tratamentului. Pe toate acestea

le-am aflat din două surse principale: cartea medicului prof. univ. dr. Sorin Nicu Blaga, intitulată “De la şcoala blăjeană la şcoala medicală clujeană”, care ne dezvăluie prima “bubă” a lui Iuliu Haţieganu: faptul că a fost elevul Liceului “Sfântul Vasile cel Mare”, unde a avut profesori de elită, precum Ioan Micu Moldovanu, membru titular al Academiei Române, Iacob Mureşianu, membru corespondent al Academiei, etc. Pentru un regim care “a anulat” Biserica Greco-Catolică dintr-un condei, orice personalitate care a făcut parte din ea reprezenta un virtual pericol pentru comunism.

 

Desigur, nu a putut fi trecută cu vederea nici participarea la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde colegul său de liceu, episcopul Iuliu Hossu, a dat citire Proclamaţiei Unirii.

 

Au mai fost şi alte considerente  “negative” la adresa lui Iuliu Haţieganu, inclusiv faptul că a fost deputat în Parlamentul României şi s-a bucurat de mari onoruri naţionale, dar şi pentru că a organizat şi condus  “Şoimii Carpaţilor” din cadrul ASTREI, care a dat reprezentaţii de prestigiu în Belgia, Praga şi Italia, dar şi pentru că în iniţierea “Extensiei universitare”  (1924) şi-a propus răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice în rândul unui public larg. Dar nu mai puţin “periculoasă” a fost şi ... “buba” faptului că fratele lui, dr. Emil Haţieganu, patriot desăvârşit, care a ţinut în timpul diktatului de la Viena sus steagul românismului, editând o publicaţie proprie, “Tribuna Ardealului”.

 

Despre toate acestea le-a vorbit studenţilor şi dascălilor unul dintre urmaşii săi de elită, prof. univ. dr. docent Roman Vlaicu, atunci când a inaugurat serialul dedicat personalităţilor UMF Cluj.  Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că la 14 aprilie, când se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Iuliu Haţieganu, clujenii vor şti să-l sărbătorească după tradiţia transilvană.