Ce au învăţat din criză oamenii din operaţiuni

Oamenii din operaţiuni - alăturare de cuvinte care descriu colocvial oamenii de afaceri din execuţia business-uri generatoare de produs finit, fie ele multinaţionale, fie întreprinderi mici şi mijlocii - sunt prin definiţie oameni de acţiune care muncesc 24 de ore, şapte zile din şapte.

Iau decizii, intervin nemijlocit în activităţi, energizează organizaţia, generează valoare adăugată, optimizează modelul de afaceri, creează planul B şi chiar C dacă trebuie. Sunt cei care, fără măcar să-şi fi dat seama, au dus pe umerii lor "relansarea economică a României", sloganul de mobilizare generală din vremuri de declin economic, probabil corespondentul sloganului de mobilizare generală din vremuri de creştere a economiei "cred că România îşi poate propune să ajungă a şaptea putere a Uniunii Europene". De aceea mai mult că sigur că oamenii din operaţiuni sunt primii care au încercat o satisfacţie nemăsurată, disproporţionată chiar, când au auzit că economia României a crescut cu 0,6%, pentru că au muncit foarte greu pentru asta. Se reconstruieşte, în ciuda tuturor profeţiilor toxice, un sentiment de încredere intern şi extern, iar oamenii din operaţiuni sunt cei care merită toată recunoştinţa.

Dar poate că austeritatea ultimilor ani nici nu a fost o experienţă nefolositoare pentru oamenii din operaţiuni dacă ne gândim la austeritate ca la o lecţie care a trebuit învăţată cu forţa de către ei. Au învăţat să se descurce pe cont propriu, să redevină antreprenori, să se încreadă în instinctele proprii pentru a-şi dezvolta afacerile şi mai ales să nu se bazeze în nici un fel pe guvernanţi. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să stea pragmatic pe picioarele lor, insistând pe lângă guvernanţi doar să rezolve blocajul financiar, evaziunea fiscală, munca la negru ("crime" economice care, de altfel, existau şi înainte de criză). Au învăţat să folosească abil termeni de afaceri noi, verbe infernale despre care nu ştiau că există: a restructura, a disponibiliza, a economisi, a conserva, primii termeni din cartea de căpătâi a crizei. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să folosească şi grupul-prieten de termeni de afaceri pe care l-au învăţat concomitent: a eficientiza, a stabiliza, a inova, a derisca.

Au învăţat să construiască în organizaţii instrumente de eficientizare şi de simplificare absolut naturale în afaceri: automatizarea, standardizarea, externalizarea, raţionalizarea, fluidizarea, diversificarea, discontinuarea; la modul general, au învăţat că bine este să lucrezi prin proceduri operative standard, la care să fii compliant. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să exceleze în a mânui aceste procese şi să le facă parte integrantă din guvernarea modelului de afaceri. Au învăţat să nu se limiteze la confortul gestionării operaţiunilor domestice, ci să se avânte curajos pe pieţe unde "fabricat în Romania" este văzut cu respect, nu aşa cum de multe ori este sabotat la noi. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să caute să evolueze regional organic sau inorganic acolo unde consumul creşte şi să nu le fie frică nici măcar în a exporta în superemergentele Brazilia - Rusia - India - China şi Turcia.

Au învăţat să aibă încredere în leu, dar nu pentru că politica monetară este strălucită sau pentru că moneda naţională ar juca vreun rol comunitar, ci pentru că şi-au dat seama ce înseamnă să colectezi creanţe într-o perioadă de volatilitate valutară sau să mergi cu mâna întinsă, umilindu-te pentru un credit de la o bancă. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să ceară Băncii Naţionale să ţină un leu puternic, să reziste presiunilor băncilor comerciale, să joace un rol mai important în deciziile pe care le are Banca Centrală Europeană. Au învăţat că de prea multe ori analiştii, consultanţii, auditori, avocaţii n-au ştiut ce trebuie să le spună şi atunci au transmis ceea ce s-a dorit a se auzi, iar asta a provocat durere. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să discearnă prudent sfaturile lor, să-i facă solidari cu efectele consultanţei, în general să le ceară mai multă exigenţă şi profesionalism în asistenţa acordată.

Au învăţat că superşcolile le trimit absolvenţi pregătiţi pur teoretic, doar pentru modul de lucru "creştere", şi că instruirea pe linia frontului este riscantă şi scumpă. Rămâne ca în continuare oamenii de operaţiuni să aloce timp şi bani pentru a transforma absolvenţi neajutoraţi în succesori puternici. Au învăţat foarte mult despre competiţia pentru clienţi şi consumatori care, deşi se plâng că a crescut taxa pe valoarea adăugată şi că le-au scăzut veniturile, rămân statornici clişeelor ridicole "sunt prea sărac ca să cumpăr lucruri ieftine" sau "lucrul este prost făcut" şi acţionează în consecinţă. Rămâne ca în continuare oamenii din operaţiuni să combată pseudo-consumerismul clădit pe stereotipuri şi să ţină cont de faptul că preţul este cel mai important diferenţiator în afaceri. Oamenii din operaţiuni au învăţat în ultimii trei ani, cât într-o viaţă, că este esenţial ca în următorul ciclu economic să fie lideri înţelepţi şi să-şi aducă aminte.

Dragoş DAMIAN
CEO Terapia Ranbaxy