Aşa se face că exact în zilele de Sfintele Paşte mi-a căzut în mână un volum incitant prin chiar titlul său: "Evanghelia pierdută a lui Iuda", cu un subtitlu extrem de actual: "Despre trădători şi trădare dintr-o nouă perspectivă". Este o carte semnată de Bart D. Ehrman, şeful departamentului de studii de religie din cadrul North Carolina University, despre care prof. Marvibn Meyer de la Chapman University ne spune: "De-a lungul tradiţiei creştine, Iuda a fost înfăţişat drept mărul putred din coşul apostolic. Nicăieri în tradiţia creştină nu a fost tratat cu bunăvoinţă. În «Evenghelia lui Iuda» protagonistul este singurul dintre ucenicii care l-au înţeles pe Isus. Doar Iuda a întrezărit adevărul. De aceea, numai lui i-a dăruit Isus revelaţia"... Autorul întoarce pe toate părţile modul în care Apostolii, în Evangheliile lor, l-au văzut pe Iuda, cel care l-a vândut pe Isus pentru 30 de arginţi, pe care apoi, plin de remuşcări, se duce şi-i aruncă celor care i-au înmânat ca preţ al trădării. Iar una dintre concluziile trase de autor este că procesul lui Isus a fost unul politic deoarece martorii, inclusiv Iuda, spuneau că acesta s-a declarat frecvent Rege al iudeilor...
N-am ţinut să fac aici o lecţie de religie, sunt departe de o astfel de ambiţie, ci doar să arăt că volumul m-a coborât cu picioarele pe pământ, unde cei 30 de arginţi au devenit azi, din nou, monedă de schimb ca preţ al trădării. Mă gândesc la atâţia oameni politici, şi nu numai, care, pentru perspectiva unor contracte oneroase sau demnităţi aducătoare de money cu sacul, n-au avut şi nu au nici un scrupul faţă de cei care i-au ales şi trec, fără jenă, de la un partid la altul, ori fac asociaţii suspecte pentru sinecuri inimaginabile omului de rând care azi nu mai este, din păcate, "talpa ţării". Adică cel care ducea, şi duce în spate nu numai o istorie plină de sacrificii umane şi materiale, dar şi sărăcia impusă de realitatea dură de azi, bântuită de tot felul de crize, adevărate s-au simulate, şi care acum este complet ignorat. Ce mai sunt, pentru cei aleşi, indiferent de culoarea politică, ca valoare umană, cei peste 4 milioane de pensionari?! Doar elemente de manevre şi manipulări politice în preajma unui scrutin. Atunci, cei "30 de arginţi" se transformă în... pungi cu câteva alimente de bază şi atât.
Cei "30 de arginţi" sunt încă în talerul unei balanţe lipsite de orice urmă de morală creştină şi, ceea ce este mai grav, de credinţă. Cele 10 porunci din Biblie nu mai există în viaţa noastră, nimeni nu se mai orientează, în comportamentul cotidian, după ele, şi majoritatea celor care "s-au ajuns" se fac că nu văd sărăcia şi durerea din jurul lor. Mai mult chiar, minciuna a ajuns politică de stat, ceea ce întunecă cumplit orizontul creştin al ţării şi al societăţii, în general. Mai ales că pentru cei "30 de arginţi" se bat şi mulţi "halogeni" care n-au "nici în clin, nici în mânecă", aşa cum spun românii, cu pământul acestei ţări decât doar goana după câştiguri uşoare pe spatele poporului român, înţelegând prin această sintagmă şi minorităţile recunoscute şi de veacuri trăitoare alături de noi.
