M-au convins de acest "adevăr" amar chiar şi organele locale ale municipiului Cluj-Napoca... Până mai ieri, o anume firmă de salubritate, "încălzită" de marele program ecologic al lumii, ne-a pus la dispoziţie, chiar în plin centru, trei tomberoane pentru colctarea hârtiei, sticlei şi a plasticului. Şi, după un anumit "rodaj", oamenii din zonă s-au obişnuit cu ele şi duceau acolo deşeurile respective adunate în gospodărie. Dar cele "trei zile" au trecut şi tomberoanele au dispărut. Măi să fie! Nu ştim dacă au dispărut cu totul sau au fost "strămutate" în alte locuri. Nimeni nu informează pe nimeni. Mă rog, e în tonul celor "trei zile"... Apoi, conform unor licitaţii, în zona centrală ni s-a schimbat firma de salubritate.
A venit alta, s-au încheiat contracte cu asociaţiile de locatari, dar au adus la blocul meu, şi probabil şi al altora, doar un singur tomberon. Aşa încât, în cursul săptămâni, coridorul de intrare geme de gunoaie aduse de locatari şi, din lipsa unui tomberon, sunt îngrămădite lângă uşă, de îţi este mai mare ruşinea în faţa unor eventuali vizitatori, pe lângă pericolul de infecţii. Cui îi pasă?! Orice intervenţie se loveşte de multă politeţe şi... puţine fapte. Şi fiindcă, am amintit de politeţe, deşi am o părere bună despre primărie,
nu pot să nu amintesc de regula generală, potrivit căreia, în relaţiile cu oamenii, cu plătitorii de taxe şi impozite, cu cei ce aleg diriguitorii oraşului nu te poţi purta oricum. Spun asta deoarece zilele trecute unui cetăţean al oraşului - cum ne-a declarat - i s-a respins o cerere pe motiv că fi fost, în trecutul ceauşist ...terorist. Iată până unde am coborât ştacheta.
Cum poate un funcţionar al primăriei - dacă declaraţia omului este adevărată - să facă astfel de afirmaţii total ieşite din atribuţiile sale şi intrate în sfera legii penale pentru insultă?! Aşa încât, şi profesia de funcţionar într-o instituţie publică pretinde nişte exigenţe extreme, cărora aceştia trebuie să le facă faţă. Altfel, cum zic românii: Valea! Fără nici o supărare...
Pe de altă parte, pe lângă cele trei zile faste, românii mai suferă de o boală "endemică".
I se zice, în particular, "sindromul Meşterul Manole". De ce? Pentru că ceea ce am construit azi, mâine demolăm. Pentru că, în loc să clădim, cărămidă peste cărămidă, edificiul propus, cei care vin la putere, de regulă, anulează tot ceea ce au făcut cei ce au plecat. Nu se preia nimic din ceea ce a fost bun, nu se duce nimic mai departe. Aşa s-a întâmplat şi cu reforma îmvăţământului, începută în forţă pe timpul ministeriatului profesorului Andrei Marga, într-un sistem de relaţii insituţionale elaborate cu logică şi raţiune, dar următorul titular venit la ministerul de resort a făcut "tabula rasa" cu mult zel şi totul a fost luat de la început...
Dar acest sindrom se manifestă pe spaţii mult mai largi, inclusiv în cercetare. Am aflat că preşedintele Academiei, dl I. Haiduc, s-a referit pe larg într-o conferinţă la perspectiva folosirii hidrogenului. Nu ştiu dacă domnia sa a spus şi faptul că în Cluj profesorul Victor Mercea a experimentat primul "aragaz" cu... hidrogen, la inaugurarea căruia am fost de faţă. Şi tot Victor Mercea conducea un institut care echipase rachetele sovietice "Saiuz" cu aparatură optică de bord, inclusiv cu o "balanţă" electronică, în măsură să transmită la sol, din secundă în secundă, greutatea pulberilor din cosmos, socotită la vremea aceea o performanţă mondială de vârf... Nu ştiu în ce măsură se mai clădeşte pe acest fundament, dar am aflat că un grup de cercetători a preluat ştafeta chiar acolo, la fostul institut din Grigorescu, ceea ce este, desigur, de bun augur...
