Clujenii, în luptă cu... Matia Corvin

Marele Rege al Ungariei , Matia Corvin, sau, mai bine zis, simbolul său ecvestru din Cluj-Napoca a avut de înfruntat, şi după Baia, multe lupte cu extremiştii clujeni care, îmbibaţi de şovinism , nu-l considerau şi al românilor.

Aceasta cu toate că, se ştie, tatăl său a fost marele comandant de oşti viteze şi Principe al Transilvaniei (1441) Iancu de Hunedoara sau de Huniade, cum i se mai spunea... Nu-l considerau pe Matia Corvin nici "concetăţean" cu noi, locuitorii Clujului, cu toate că, iar se ştie, s-a născut chiar aici, în "buricul" urbei, în fostul han azi secţie a Universităţii de Artă. Cum nici nu încercau sentimente de mândrie la vederea acestei întruchipări a lui Fadrusz , distinsă cu Marele Premiu la Expoziţia Universală de la Paris, la începutul secolului al XX-lea. Complex statuar care şi azi se constată că este perfect corelat cu adevărul istoric, chiar dacă Ştefan cel Mare, abil diplomat al epocii sale, i s-a declarat vasal, ajutat apoi, în unele războaie cu otomanii, şi cu trupe trimise de Matia Corvin. O istorie, într-un fel, ne place, nu ne place, comună... Matia a fost considerat un Rege înţelept, fapt ce l-a ajutat să domnească peste 30 de ani, un alt factor ce spune multe despre personalitatea lui.

Dar unii "politicieni" clujeni erau prea săraci cu duhul să se mai aplece asupra istoriei adevărate. Pentru că, dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat şi un amănunt care, poate, le-ar fi gâdilat orgoliul stupid. Ar fi aflat despre faptul că, într-o vizită la Cluj, Matia Corvin a fost cuprins de o mare supărare că oraşul lui natal nu are decât ... 5.000 de locuitori. Şi atunci, a dispus să se deschidă porţile oraşului pentru oricine a plătit toate datoriile către stat. Aşa au reuşit şi unii români să intre în acest oraş.

Ei dar, iată că imediat după 1989, războiul cu Matia Corvin, în varianta ecvestră, a devenit prilej de voturi pentru naţionalilştii din jurul noului primar ales. Un primar rătăcit printre noi, ardelenii, venit tocmai din Sânnicolau Mare, oraş bănăţean care a ridicat statuie, pe merit, lui Bélla Bartók, etnograful şi compozitorul care a prelucrat, cu mare talent şi dăruire, şi folclorul român cules de el în zonă. Atunci stai şi te întrebi: de unde această înverşunare împotriva... statuii?!

Să fie, oare, adevărat că prostia n-are leac?! Pentru că acest individ publică acum un text inspirat chiar din ideologia fascistă prin conţinutul lui, susţinând nici mai mult, nici mai puţin că evreii pun la cale un holocaust pentru români şi România.(???!!!) Cum putem califica astfel de afirmaţii făcute în public şi apărute apoi într-un volum semnat chiar de el, Ghe. Funar?!

Dar revenind la "războiul" unor clujeni cu Matia Corvin, să ne amintim că primul pas a fost făcut de naţionalişti imediat după alegerile de după 1989, un individ cu intelectul "în pioneze" propunând mutarea statuii la Castelul Huniade din Deva. Dar n-a mers; răscoala ar fi fost prea mare pentru izmenele lor. Totuşi, un istoric arheolog, halogen şi el , i-a dat speranţe primarului propunând, din obedienţă şi oportunism, săpături în preajma statuii, săpături care, ajunse în coasta ei, îi va obliga pe edili s-o mute. Aceasta, în numele căutării urmelor cetăţii Napoca. Zis şi făcut. Astfel că Piaţa Unirii a devenit un mare şantier arheologic, iar populaţia era informată, prin panouri mari - cu scop, desigur, politicianist - despre "măreţia" căutărilor, prilej de voturi pentru "românii verzi". Ceea ce au găsit putem vedea şi azi, în vitrina orizontală din mijlocul pieţei, unde nişte inscripţii negru pe negru, de dimensiunile mămăruţei, cu greu te informează despre ce este vorba şi ce sunt pietrele mari aflate sub sticlă. Ca să nu mai spunem că unele inscripţii, mai ales cele de pe Casa Matei, cum este denumit acum fostul han, au fost falsificate, încât unii istorici români au cerut să fie redactate corect, ceea ce s-a şi făcut.

Ei, dar iată că azi spiritele s-au aprins din nou în legătură cu tăbliţa lui Iorga, mare gest "istoric", ce să spun! Nu pot înţelege de ce această inscripţie, evident făcută ca un gest răutăcios, poate stărni atâtea comentarii şi luări de poziţie, încercând, desigur, umbrirea personalităţii marelui rege. Cui slujeşte toată această campanie?! Mai ales că unii istorici, precum Ioan-Aurel Pop, N. Drăgan şi alţii, au adus, la rândul lor, aspecte despre Regele Matia Corvin, mai puţin cunoscute de marele public, între care şi faptul că unii comandanţi de cetăţi de pe graniţa regatului erau aleşi dintre oştenii tatălui său; sau faptul că, în unele împrejurări, la Curtea lui se vorbea şi româneşte. Nu vă încălzesc inima toate acestea, stimaţi români?! Iar dacă istoria ni-l arată pe Matia Corvin ca pe un Rege strălucit, care este şi al nostru, al românilor, ar trebui să fim plini de mândrie. Un Rege cu domnie de peste 30 de ani. Un rege căruia Ştefan cel Mare, diplomat iscusit al timpului său, i s-a declarat vasal... Mai poţi scoate toate acestea din istorie?! Mai poţi anula gestul Regelui de a-i dona lui Ştefan cel Mare proprietăţi chiar aici, în inima Transilvaniei noastre, unde să se poată refugia la nevoie?!

Legat de disputa cu plăcuţele, trebuie să spun că un consilier maghiar a publicat recent, chiar în acest ziar, un material extrem de documentat şi convingător despre Matia Corvin şi a pus punctul pe "I" ; fără nici un fel de plăcuţe. Pentru că Matia Corvin rămâne, vrem, nu vrem, al maghiarilor şi al nostru, al românilor. Aşa se cuvine să privim şi să judecăm acest mare complex statuar : o mândrie a oraşului; cum o mândrie este şi statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, concepută şi realizată de marele sculptor Butunoiu.