Colţul juridic. Recuperarea sau evitarea timbrului de mediu

Având în vedere premisele aproape identice cu cele alea legilor anterioare care stabileau obligaţia de plată a unei taxe de prima înmatriculare, taxa de poluare şi taxa pentru emisii poluante, instanţele ar trebui să se pronunţe în acelaşi mod în care au făcut-o şi cu privire la vechile reglementări. Deşi actuala reglementare conţine anumite schimbări, legea nr. 9/2013 are la bază tot un regim discriminatoriu raportat la reglementările europene. Mai mult, aceasta creează un regim discriminatoriu raportat la autoturismele deja înmatriculate în România sub incidenţa vechilor legi care obligau la plata unei taxe pentru poluare. nr. OUG 50/2008, legea nr. 9/2012. 
 
Asupra acestor reglementări Curtea Europeană s-a pronunţat, în sensul că sunt neconforme cu prevederile europene şi că se creează în mod clar un regim discriminator, taxe cu privire la care instanţele s-au pronunţat în sensul obligării organelor care le-au încasat la restituirea acestora, plus dobânda care se calculează de la momentul la care au fost plătite şi cel al restituirii efective. Aşadar, având în vedere restituirea acestor taxe încasate ilegal, actuala reglementare discriminează actualii proprietari de autoturisme care urmează să îşi înscrie maşinile şi care, comparativ cu cei care au făcut aceste demersuri înainte de intrarea în vigoare a acestei legi sunt obligaţi la plata acestei taxe şi se încearcă realizarea imposibilităţii de restituire a acesteia. Procedura pentru a recupera sau evita această taxa nu este cu mult diferită faţă de cea întemeiată pe legile anterioare. 
 
Odată cu introducerea legii nr. 9/2013 au început să se introducă pe rolul instanţelor litigii, atât cu privire la recuperarea timbrului de mediu, cât şi cu privire la înmatricularea autoturismelor fără plata acestei taxe, litigii în evitarea acestei taxe. Având în vedere premisele aproape identice cu cele ale legilor anterioare care stabileau obligaţia de plată a unei taxe de prima înmatriculare, taxa de poluare şi taxa pentru emisii poluante, instanţele ar trebui să se pronunţe în acelaşi mod în care au făcut-o şi cu privire la vechile reglementări. Deşi actuala reglementare conţine anumite schimbări, legea nr. 9/2013 are la bază tot un regim discriminatoriu raportat la reglementările europene. Mai mult, aceasta creează un regim discriminatoriu raportat la autoturismele deja înmatriculate în România sub incidenţa vechilor legi care obligau la plata unei taxe pentru poluare: OUG nr. 50/2008, legea nr. 9/2012, reglementări asupra cărora Curtea Europeană s-a pronunţat în sensul că sunt neconforme cu prevederile europene.
 
Aşadar, având în vedere restituirea acestor taxe încasate în mod ilegal, actuala reglementare discriminează actualii proprietari de autoturisme care urmează să îşi înscrie maşinile şi care, comparativ cu cei care au făcut aceste demersuri înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, sunt obligaţi la plata acestei taxe şi se încearcă realizarea imposibilităţii de restituire a acesteia. Procedura pentru a recupera sau a evita această taxă nu este cu mult diferită faţă de cea întemeiată pe legile anterioare. Pentru demararea procedurii, pentru recuperare şi pentru evitarea timbrului de mediu, proprietarul autoturismului trebuie să deţină actele traduse de provenienţă ale maşinii (din ţara de unde a fost achiziţionată şi din care reiese data primei înmatriculări în statul membru al Uniunii Europene), cartea de România a maşinii, 
decizia de calcul, chitanţa prin care s-au plătit timbre de mediu (în cazul în care se cere recuperarea timbrului de mediu). Procedura începe cu adresarea unei cereri prealabile către Administraţia Finanţelor Publice (AFP) către care s-a făcut plata, prin care se solicită restituirea sumei plătite ca timbru de mediu.
 
După 30 zile de la momentul în care se trimite plângerea se poate introduce acţiunea pe rolul tribunalului de la domiciliul reclamantului. În calitate de pârât va fi AFP către care s-a făcut plata. Instanţa stabileşte pentru aceste litigii taxe judiciare de timbru care se stabilesc la valoare în felul următor: 10% din suma care se solicită, dar nu mai mult de 300 lei. Taxa se plăteşte în numele reclamantului la domiciliul acestuia şi se depune la instanţă odată cu cererea de chemare în judecată. Finalitatea acestui litigiu va fi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care AFP va fi obligată la restituirea sumei plătite de către reclamant cu titlu de timbru de mediu. În ceea ce priveşte litigiul în evitarea timbrului de mediu, procedura antejudiciară este aceeaşi, singura diferenţă fiind aceea că plângerea prealabilă se adresează Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculări Vehicule (SPCRPIV). Prin acest litigiu se încearcă obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să oblige SPCRPIV la înmatricularea definitivă a autoturismului fără plata timbrului de mediu. Procedura este aceeaşi.
 
În ceea priveşte introducerea acţiunii, aceasta se face tot după 30 zile de la momentul trimiterii plângerii preabile, însoţită de această dată de o taxă judiciară de timbru de 50 de lei. Inconvenientul în ceea ce priveşte aceste litigii apare în ceea ce priveşte dreptul de circulaţie pe durata litigiului, pe care nu îl aveţi în vedere. La acest moment instanţele nu au o jurispridenţă unitară în ceea ce priveşte soluţionarea acestor cereri. Aşadar, la nivelul ţării instanţele s-au pronunţat atât în sensul admiterii acţiunilor cu privire la timbrul de mediu, dar şi în sensul respingerii acestora. Acum există pe rolul instanţelor din toată ţara acţiuni prin care se solicită atât recuperarea timbrului de mediu, cât şi evitarea plăţii acestei taxe. Nu toate instanţele s-au pronunţat asupra acestor acţiuni, însă cele care au soluţionat aceste cereri le-au făcut în mod pozitiv pentru reclamanţi. 
 
Marius COLTUC
Biroul de Avocatură Coltuc
www.coltuc.ro