Criza euro: oportunitate de finalizare a uniunii monetare

Autoritatea Europeană a Pieţelor şi Titlurilor de Valoare (ESMA) şi-a început activitatea la 1 iulie 2011, iar Mecanismul European de Rezolvare a Crizei Datoriilor Suverane (ECRM) e finalizat conceptual.

Au trecut cinci ani de la declanşarea în SUA a crizei, mai întâi a celei bursiere din iunie- iulie 2007, a celei monetare, apoi a celei financiare, urmată de răspândirea în economia reală a zonei euroatlantice. Preşedintele Deutsche Bank, Josef Ackermann, spunea la un eveniment din ianuarie 2009 la Centrul Internaţional de Conferinţe din Bonn, organizat de fostul Club Diplomatic German La Redoute: "Când am plecat de la birou în concediu în iunie 2007 am plecat într-o lume, iar când am revenit la birou în iulie 2007 am revenit, fără voia noastră, într-o altă lume". Acum, după cinci ani de de muncă intensă pentru căutarea de soluţii de către experţii şi funcţionarii publici ai guvernelor statelor dezvoltate pentru a nu fi învinşi de pieţele libere, de speculanţii financiari şi de brokeri, avem, ca răspuns la criză, un nou instrument instituţionalizat şi operaţional pentru supravegherea pieţelor financiare în zona euro: ESMA. În plus, pe termen lung, mai avem o propunere finalizată de creare a ECRM.

Criza din 2007-2009 şi criza Greciei din 2010-2011 au arătat limpede că Procedura de Deficit Excesiv şi Pactul de Stabilitate şi Creştere (1996), cu criteriile sale de convergenţă monetară şi financiară care stau la baza euro, nu mai sunt nici pe departe suficiente pentru ca moneda comună să continue să existe într-o lume între timp (de la adoptarea sa, în 1999) mult schimbată şi globalizată, fără ca să se adauge uniunii monetare noi dimensiuni şi mecanisme. E nevoie să se salvgardeze echilibrul dintre productivitatea diferită a ţărilor membre ale Uniunii Europene (UE), nivelul de trai şi dorinţa de menţinere a acesteia, prin finalizarea uniunii monetare, a legislaţiei şi instituţiilor sale. Răspunsul la criza din 2007-2009 s-a făcut în plan imediat prin întărirea disciplinei şi a aplicării mult mai prompte a pedepselor din Procedură şi Pact. Dar acestea nu au fost de ajuns, aşa că a fost nevoie de stabilizarea fiscală şi economică prin pomparea de către state de noi fonduri financiare, aduse în sistemul financiar-bancar pe baza contractării de noi datorii publice. Pe lângă cele cel puţin 3.000 de miliarde de dolari pompaţi în economia SUA, alte multe sute de miliarde de euro au fost aruncate în zona euro pentru salvarea unor bănci şi evitarea colapsului în sistemul bancar, ca şi pentru stimularea cererii în economia reală. Dar nici acestea nu au fost de ajuns. Pe termen mediu, a fost necesară crearea ESMA ca nouă agenţie a UE, iar pe termen lung mai sunt în pregătire, ca răspuns la crize, adoptarea unor noi instrumente de politică monetară şi fiscală în zona euro, care să fie adoptate printr-o revizuire a Tratatului de la Lisabona.

Iniţial, Consiliul European din 13 şi 14 martie 2008 a adoptat o serie de concluzii pentru a răspunde principalelor deficienţe identificate în sistemul financiar-bancar în urma crizei declanşate în 2007. Unul dintre obiective a fost ameliorarea funcţionării pieţei unice în zona euro, inclusiv a rolului agenţiilor de rating. Acestea acordă note prin care se poate evalua bonitatea relativă, deci costul creditării suveranului sau debitorului respectiv. Statele membre ale zonei euro au reglementări diferite pentru activitatea agenţiilor de rating care operează pe teritoriul lor, ceea intră în contradicţie cu faptul că moneda este comună. Reglementările diferite în spaţiul monetar comun produc tensiuni datorită comportamentului diferit al agenţiilor de rating, ca urmare a notelor diferite de rating acordate aceluiaşi produs şi ca urmare a costurilor diferite ale creditării în diferite ţări ale aceleiaşi zone de monedă unică.

În timpul crizei din 2007-2009 a apărut întrebarea: sunt agenţiile, de fapt, "agenturi" ale unor puteri străine de UE ? Efectele neclare ale notelor de rating asupra intereselor pieţelor financiare ale zonei euro au trebuit să fie clarificate. S-au adoptat măsuri concrete de contracarare a efectelor negative ale lipsei reglementărilor unitare din sectorul ratingului. Acestea s-au realizat prin adoptarea Regulamentului Comisiei Europene (CE) nr. 1.090/ 2009, privind agenţiile de rating ale Parlamentului şi Consiliului de Miniştri, din 16 septembrie 2009, care a fost luat pe baza unei propuneri a CE.
Criza din 2007-2009 a pus în evidenţă, nu numai în Europa, criza de sistem la nivel mondial în care ne aflăm cu toţii, state dezvoltate şi emergente. Agenţiile de rating nu au reuşit să oglindească suficient de rapid, în ratingurile suverane şi ale emitenţilor, înrăutăţirea condiţiilor de piaţă. Cea mai adecvată cale de a corecta aceste insuficienţe generatoare de conflicte constă în adoptarea de măsuri cu privire la conflictele de interese, calitatea ratingurilor, transparenţa şi guvernanţa internă a agenţiilor de rating şi supravegherea activităţilor lor. Până la urmă, a devenit necesar ca în plan instituţional să se creeze ESMA. Aceasta este o nouă agenţie independentă a UE, înfiinţată prin adoptarea Regulamentului comun al Parlamentului şi Consiliului European nr. 1.095, din 24 noiembrie 2010. ESMA are scopul de a contribui la asigurarea stabilităţii sistemului financiar din zona uniunii monetare europene prin asigurarea integrităţii, transparenţei, eficienţei şi funcţionării ordonate a pieţelor de valori mobiliare pe teritoriul UE. Agenţia promovează convergenţa instituţiilor care se ocupă cu reglementarea privitoare la titlurile de valoare din statele membre şi, în plan orizontal, privitoare la activitatea între sectoarele financiare din statele UE, cooperând strâns cu autorităţile europene din sectorul bancar, dar şi cel al asigurărilor şi al pensiilor ocupaţionale.

ESMA e şi un fel de agenţie de supraveghere şi de asigurare a unei relevanţe minime a sistemului de rating din zona euro. În ceea ce priveşte mecanismul acordării ratingului, Regulamentul 1.095 al UE prevede că o agenţie de rating de credit dintr-o ţară terţă trebuie să îndeplinească acele criterii care constituie condiţii generale prealabile pentru integritatea activităţilor de rating de credit exercitate de agenţie. Scopul îndeplinirii criteriilor este prevenirea necesităţii intervenţiei reglementatoare a autorităţilor competente şi a altor autorităţi publice din respectivele ţări terţe în conţinutul ratingurilor rezidente în spaţiul UE. Prin aceste eventuale intervenţii, ESMA ar impune o politică adecvată privind gestionarea conflictelor de interese, rotaţia analiştilor de rating şi existenţa unei proceduri de divulgare periodică şi permanentă a informaţiilor. Suplimentar, regulamentul ESMA prevede că şi utilizatorii de ratinguri sunt îndemnaţi la creşterea maturizării utilizatorilor şi la diminuarea credulităţii în ce priveşte notele de rating emise de agenţii. Prin urmare, utilizatorii ratingurilor nu ar trebui să se bazeze orbeşte, fără o reflecţie suficientă şi matură, pe ratingurile emise de agenţii. Ei ar trebui să realizeze, cu mare grijă, propria lor analiză a relevanţei ratingurilor şi să dea dovadă de vigilenţa necesară în orice moment în ceea ce priveşte încrederea acordată acestora. Iată deci că sunt prevăzute posibilităţi de intervenţii detaliate în muncă şi procedurile interne ale agenţiilor de rating. ESMA are sediul la Paris, unde este şi sediul discretului, dar eficientului think-tank guvernamental economic OECD. Primul preşedinte al ESMA este olandezul Steven Maijoor.

Ştefan Sorin MUREŞAN

director The Diplomatic Economist, Bonn-Bucureşti-Cluj-Bruxelles

 

Oliver EVERLING

director general Rating Evidence Frankfurt