Criza euro: oportunitate de finalizare a uniunii monetare (II)

După crearea Fondului European pentru Stabilitate Financiară - European Financial Stability Facility (EFSF) ca răspuns temporar, dar imediat, al liderilor zonei euro la criza din primăvara lui 2010 din Grecia, au apărut mai multe propuneri pentru rezolvarea în sistem permanent şi pe termen lung al crizelor financiare din viitor ce vor proveni, cu cvasicertitudine, din datoriile suverane ale zonei euro. Pe lângă propunerea, destul de bine cunoscută, din toamna lui 2010, de creare a unui Fond Monetar European, mai există şi o propunere de înfiinţare a unui Mecanism European de Rezolvare a Crizelor - European Crisis Resolution Mechanism (ECRM). Cea din urmă este făcută de Centrul de Cercetare în Politică Economică Internaţională din Bruxelles (BRUEGEL), ai cărui experţi privesc de multe ori criza euro ca noua oportunitate de finalizare a uniunii monetare europene. Documentul BRUEGEL intitulat "Mecanism European de Rezolvare a Crizei Datoriilor Suverane" - European Mechanism for Sovereign Debt Crisis Resolution, Blueprint Series, Volumul X, Bruxelles, 2010, este semnat de mai mulţi profesori universitari şi experţi ai Fondului Monetar Internaţional în datorii suverane din SUA, Franţa, Germania şi Belgia. Documentul propune un nou instrument de politică monetară, fiscală şi economică la dispoziţia instituţiilor Uniunii Europene.

De observat este că tot ceea ce a început să se realizeze concret prin ESMA în evaluarea şi supravegherea agenţiilor de rating şi în evaluarea relevanţei ratingurilor prin sferă instituţională a fost făcut în pionierat în sector privat de către o societate din Germania, Rating Evidence Frankfurt pe Main. Aceasta este specializată în cercetarea şi evaluarea relevanţei şi acurateţei bonităţii şi notelor acordate de agenţiile de rating. Înfiinţată încă din februarie 2004, înainte de apariţia primelor semne ale crizei din 2007/2008, ea este o societate fondată de dr. Oliver Everling, din 1988 încoace unul dintre principalii experţi în rating din Germania şi fost şef de departament în centrala Dresdner Bank (acum Commerzbank) din Frankfurt pe Main. Relevanţa ratingului oferă informaţii despre claritatea şi validitatea modului în care un rating specific este construit şi fixat. Relevanţa acestuia este exprimată pe o scală de 0-100% (100% înseamnă relevanţă completă, iar 0%, nerelevanţă totală, adică zero). Încă din februarie 2004, Rating Evidence a documentat diferenţe majore în relevanţa ratingurilor maxime AAA la mai multe firme care au fost implicate direct în criza de după 2007.

Odată intrate în sfera sistemelor politice, economice şi sociale dezvoltate de occident, statele din Europa de Est au nevoie de transferul acestui know-how. Astfel de transferuri sunt făcute prin societăţi precum The Diplomatic Economist Bonn. Aceasta este o societate de business development est-vest, înfiinţată în 2002 de fostul oficial al Departamentului de diplomaţie economică al Ministerului Afacerilor Externe, Ştefan Sorin Mureşan. Societatea are ca misiune atenuarea efectelor evoluţiei divergente a estului şi vestului Europei după căderea Bizanţului în 1453. Societatea sprijină companiile, mediile universitare şi partidele politice est-europene, în special române, dar şi vest-europene, pentru găsirea partenerului potrivit în cealaltă parte a Europei. Acest business development se efectuează prin acordarea de consultanţă interdisciplinară, aplicând abordări diplomatice ale comunicării de business (comercial şi industrial), precum şi prin publicaţii pe teme de modele economico-sociale de organizare, de analiză a politicii externe ca un context al business-ului, precum şi de lobby pe lângă instituţiile europene şi Parlamentul European.

Criza generală din prezent a sistemului financiar ca instrument de comerţ internaţional, inventat de Europa occidentală începând din sec. XVII, precum şi criza euro sunt cauzate de greşeala occidentalilor de a se fi îndepărtat treptat de modelul economic al capitalismului clasic de economisire. Trecerea de la această doctrină economică sănătoasă la un model economic bazat pe datorii, pe simplism contabilicesc, econometric şi managerial s-a făcut prin indisciplina (dereglementarea) practicată sistematic după reformarea sistemului Bretton-Woods în 1971-1972. De atunci încoace, s-a aplicat la nivel macroeconomic tot mai mult doctrina contabilicească de "creştere economică prin cheltuieli în deficit" (growth by spending în deficit) pentru stimularea consumului. Aceste cheltuieli au permis acumularea la un nivel cvasiiresponsabil a datoriilor financiare suverane, comerciale şi individual-private în majoritatea statelor euroatlantice. Evident că statele care se află încă la doctrina capitalismului de economisire (China) vor prelua volens-nolens de la lumea euroatlantică leadership-ul, mai întâi economic mondial şi apoi poate şi politic.

Ştefan Sorin MUREŞAN
director The Diplomatic Economist, Bonn-Bucureşti-Cluj-Bruxelles