De ce neglijăm viitorii profesionişti?

Am semnalat de mai multe ori că oraşul contemporan este obligat să răspundă atât necesităţilor cotidiene ale locuitorilor săi – tot mai numeroase şi mai diversificate- dar, dorindu-şi şi viabilitatea în timp, el/comunitatea în cauză nu-şi poate permite să neglijeze confruntarea cu viitorul, iar pentru a nu pierde şansa supravieţuirii, trebuie să apeleze la opţiuni novatoare, la o permanentă selectare a scenariilor posibile.

Trebuie să fim realişti! Secolul XX a demonstrat cu prea multe exemple, inclusiv în ţări ca Marea Britanie, Franţa şi altele, că declinul unui oraş sau intrarea în colaps nu are nevoie decât de două, trei decenii sau chiar mai puţin, ca, de exemplu, o anumită conjunctură. în procesul complex al globalizării, trierea învingători-învinşi se face foarte rapid, iar odată aflat în situaţia de iminent înec, colacul salvării sperat de la stat sau Uniunea Europeană s-ar putea să fie tardiv. Deci îndemnul “ajută-te singur!” nu trebuie uitat, iar a ne considera atotştiutori e un pericol.

 

Propuneam într-un articol anterior ca în strategia de viitor oraşul să nu uite învăţământul universitar (generic Universitatea ) ca un partener cu un posibil evantai generos de oferte. De data aceasta mă voi referi la componenta cea mai dinamică, studenţii, iar municipiul se apropie de un total de 70.000, din cele mai diverse specializări care, direct sau indirect, sunt implicate în devenirea oraşului. O astfel de forţă creatoare nu poate fi neglijată, ci trebuie găsite pârghii pentru a permite trecerea de la starea de indiferenţă la cea activă, inventivă. în urmă cu câţiva ani, Mediaşul a organizat două competiţii cu premii, deschise studenţilor arhitecţi din toată ţara, pentru a se oferi propuneri de revitalizare a unei zone istorice.

 

La fel a făcut Oradea şi Bucureşti (chiar de mai multe ori). Oraşul are permanent nevoie de depăşirea rutinei/clişeelor, de confruntarea ideilor, de experienţe şi de ţinte de atins. Dar înainte de a capacita interesul viitorilor profesionişti, comunitatea- prin administraţia sa- trebuie să ştie ce speră de la un viitor cu un orizont împins, de exemplu, spre 2030 (pentru care s-a înlocuit şi “conceptul strategic de dezvoltare teritorială, România 2030”). Pe baza unei asemenea politici/perspective, se pot lansa şi temele pentru confruntările de idei ale studenţilor din Cluj-Napoca şi celelalte centre universitare. Azi, taberele, concursuril, work-shop-urile, evident recompensate, pot deveni, anual, profitabile surse de idei, iar efortul financiar este mai mult decât modest. Nu licitaţiile promovează inovaţiile...

 

Ce ar putea oferi studenţilor? Celor de la Geografie: care ar fi caracteristicile de promovat pentru sistemul teritorial Aria Metropolitană Cluj? Acelora de la Biologie şi Horticultură: când şi unde concepem zestrea de spaţii verzi amenajate? Celor de la sociologie: strategii ale locuirii, adică moduri de viaţă.  “Psihologilor”: aspiraţiile contemporanilor faţă de spaţiul urban. Celor de la Arte: preocupări de înnobilare a spaţiului construit şi amenajat. Celor de la Arhitectură: propuneri de eliminare a unor disfuncţii municipale. Dar pentru fiecare profil se pot indica zeci de teme. Totul este să vrem!