De ce se impune la Cluj o Politică urbană

Prudenţa / gândirea multicriterială ar putea conduce la evitarea unor eşecuri, iar eficienţa ei creşte la cote ridicate când este asociată cu anticiparea unor posibile scenarii ale unui viitor ceva mai îndepartat. Iar în cazul unui oraş, avem de-a face cu politica urbană pe termen mediu şi lung şi strategiile necesare pentru atingerea diverselor ţinte.

Necazul este că ritmul de care vorbeam nu ne lasă prea mult timp de gândire, iar de multe ori ne cere decizii rapide. Una din constatările acestei etape este că în competiţia de afirmare câştigă cel ce preia şi aplică primul ideea novatoare şi la acest atu apelează şi dezvoltarea spaţială durabilă (a se urmări preocupările U.E. pe această temă). Dar informaţia nu va da roadele aşteptate, dacă pică pe un teren nepregătit, cum e cazul oraşelor ce nu prea ştiu ce vor.

Ori, dacă ne uităm în “Planul strategic de dezvoltare a municipiului Cluj-Napoca” sau la modul în care s-au motivat unele decizii, rezultă multe semne de întrebare, dacă s-a gândit cumva mai departe de azi. în ultimii ani, un anumit val al investiţiilor, mai ales imobiliare, ne-a adus starea euforică că totul e OK, dar valul e val... Pe de altă parte, să nu uităm că suntem într-o continuă şi dură competiţie pentru a ramâne în plutonul nu prea mare al oraşelor prospere, iar performanţele nu-s produsul unor întâmplări fericite, ci al unei complexe şi susţinute pregătiri. Recent, guvernul a pus în discuţie “strategia privind dezvoltarea durabilă a României” până în anul 2030.

Or, directivele ce rezultă, ar fi cazul să se regăsească cât mai urgent şi în politica de perspectivă a municipiului nostru. Şi pentru ca să se ajungă la elaborarea unor programe secvenţiale, ar fi necesară o gândire globală, de la aria metropolitană la Planul Urbanistic General (PUG). Dar cu toate că PUG-ul din 1999 e acuzat mereu că e depăşit, cel nou se lasă în continuare aşteptat.

Oare, pentru că prelungindu-se această stare (sunt deja trei ani) se pot face în continuare tot felul de derogări sau se pregăteşte o anume echipă, să câştige licitaţia? Dacă nu s-a elaborat încă o analiză aprofundată a actualului PUG (ce are şi o etapă 2025!), de la care ar trebui să se demareze noua temă de proiectare, nu ar fi cazul să se declanşeze, deja, nişte dezbateri cu diversele categorii de specialişti fără a se uita, desigur, comunitatea? Să nu uităm că avem de-a face cu un eco-sistem ce are o anumită capacitate portantă şi pretinde asigurarea unui echilibru între intrări şi ieşiri, de unde rezultă că o abordare corectă şi viabilă ar trebui să beneficieze de suportul unei multitudini de studii (iar acestea nu s-au declanşat încă...). La rândul lui, sistemul urban e confundat mereu cu diverşi factori/agresiuni şi ca să răspundă favorabil aspiraţiilor noastre, componenta sa antropică trebuie să fie adaptabilă. De câţiva ani de zile se vorbeşte deja de “oraşe în mişcare”.

Multe din forţele implicate în devenirea oraşului, le putem anticipa în suficientă măsură, dar sunt şi cele neprevăzute, ce ne pot împinge spre un prag critic. Cum îl depăşim? Având prevăzute în politica urbană şi alternative. După înşirarea celor de mai înainte, rezultă o întrebare: Cine şi cum va pilota dezvoltarea durabilă a oraşului pe drumul cel bun? Un nou PUG (sperăm că nu va fi întocmit de echipa ce va oferi “cel mai redus preţ”) nu înseamnă o anume politică urbană. Pe de altă parte, direcţionările propuse de el nu pot neglija contextul, nu numai intern, ci şi cel internaţional, supus procesului globalizării. Permiţându-mi să exclud pe cei “atotştiutori”, rămâne întrebarea dacă un serviciu de profil (cu mecanismele sale birocratice) sau o comisie (sufocată de avizarea anuală a peste o mie de documentaţii) au răgazul necesar pentru a scruta permanent viitorul (sesizând tendinţe, analizând practici, făcând comparaţii, etc.) şi a atenţiona periodic Consiliul Local, când se impune o modificare de strategie sau chiar de ţintă.

Englezii au luat multe decizii în baza unor “rapoarte” aprofundate pe o anumită temă. Francezii au apelat la “agenţiile de urbanism” (ce caută anual să găsească răspuns la diverse probleme). Ce facem noi pentru a greşi cât mai puţin? Oraşul, prin construcţiile şi echipamentele sale, este conservator, puţin maleabil. De aceea, schimbările pe care le considerăm necesare trebuie pregătite din timp. Dar ştim oare ce vrem de la această structură complexă – oraşul – în următorii 10-20 de ani? (ultima anchetă pe seama întregii urbe a fost în 1995). Care ar fi Vocaţia Oraşului (necesară, dar şi sustenabilă), pentru care ar trebui să concentrăm eforturile, acum, la începutul mileniului III? Ce spun sociologii? De ce mass-media se blochează numai pe azi şi uită de mâine? în anii ‘90, propusesem o echipă de specialişti de înaltă probitate care să-şi aducă aportul la politica şi strategia urbană, dar... nu s-a considerat o necesitate. Să mai medităm totuşi la găsirea unei soluţii!