De ce trebuie să scăpăm de FMI?

Din nou există o dispută referitoare la împrumuturile angajate de statul român de la Fondul Monetar Internaţional. Pe bună dreptate. Societatea e divizată. Unii cred că sunt necesare asemenea împrumuturi iar alţii, că ele nu sunt recomandate. Până la urmă, nodul gordian nu poate fi dezlegat decât răspunzând la întrebarea tăioasă dacă poate fi depăşită criza şi fără imprumtul de la FMI.

Eu nu am ascuns niciodată faptul că m-am plasat în categoria celor - la început foarte puţini şi, acum, din ce în ce mai mulţi - care au argumente să susţină că orice împrumut de la Fondul Monetar Internaţional este periculos. Şi asta nu fiindcă un şef de stat român şi-a rupt gâtul - de fapt, a fost ciuruit - după ce a achitat un împrumut la FMI. Am alte motive pentru care sunt contra. În primul rând, nu pot să nu remarc faptul că civilizaţia în care trăim este bazată pe încredere. În afara credibilităţii, nu există mai nimic. Nici o politică pe termen lung şi nici un demers economic care să conducă la un câştig. O ţară care nu beneficiază de încredere nu atrage investiţiile. Nu poate face înţelegeri solide pe termen lung cu nimeni. Orice ţară care apelează la Fondul Monetar Internatioanl pentru a cere ajutorul este lovită în ceea ce are ea mai de preţ. Şi anume în credibilitate. Apelul la FMI este un fel de sinucidere. Iată, am construit mai sus premizele unui raţionament. Concluzia este că, din punctul de vedere al credibilităţii, e bine să evităm împrumuturile de la FMI.

Ce este Fondul Monetar Internaţional? Nici măcar o bancă. Dacă apelezi la o bancă, beneficiezi de consultanţă pe termen lung. O bancă responsabilă se uită în afacerea ta a€“ în afacerea pentru care soliciţi un credit -, observă dacă ea este solidă sau nu, dacă beneficiază sau nu de îndeplinirea tuturor condiţiilor juridice şi, dacă ajunge să creadă în succesul tău, îţi acordă un împrumut. După care îţi urmăreşte afacerea, ca să aibă certitudinea că poţi restitui banii. Şi de câte ori sesizează că te poţi poticni, îţi atrage atenţia. Uneori îţi oferă şi soluţii. Dar FMI nu funcţionează ca o bancă, în raport cu un solicitant de credit.

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie de contabili. De birocraţi. La FMI nu se pune preţ pe creativitate. Dimpotrivă. Numai aparent FMI este o bancă. În sensul că îţi împrumută bani cu dobândă şi urmăreşte restituirea lor. Dacă FMI ar fi venit în România şi ar fi impus Guvernului, în schimbul banilor, măcar câteva reguli elementare de disciplină financiară, nu aş fi fost un adversar atât de înverşunat al împrumuturilor. Dar FMI vine în România doar pentru a aplauda un guvern care pierde banii, în mod inconştient. Şi pentru a-i oferi alţii. Până când? Până când România intră în faliment.

M-aş fi înşelat, dacă FMI ar fi pus, de pildă, condiţia ca miliardele care ne-au fost împrumutate să fie utilizate exclusiv pentru consolidarea monedei naţionale şi pentru relansarea economiei, pe calea unei infuzii de capital. M-aş fi înşelat, dacă FMI ar fi tunat şi fulgerat atunci când Guvernul a tocat banii pe pensii şi salarii, fără să oblige băncile să injecteze creditele primite în societăţile comerciale. Dar nu m-am înşelat.