Dilema fondurilor europene: furăm sau finanţăm transparent?

Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest (pompos nume de-a dreptul) este tipul de instituţie mioritică perfectă. Nimeni nu ştie exact cu ce se ocupă, dar cert este că rulează prin buzunarele ei birocratice sute de milioane de euro din finanţări europene.

Şeful agenţiei este mai greu de schimbat din funcţie decât Papa de la Roma, iar despre transparenţă ce să mai vorbim. PD Cluj şi-a rupt puţin dinţii în 2005 când a încercat să provoace debarcarea şefului ADR-NV, Claudiu Coşier. Angajaţii agenţiei nu sunt obligaţi să-şi depună nici măcar o banală declaraţie de avere şi interese. Nu că aceste declaraţii reprezintă vreo garanţie de corectitudine apriori în faţa tentaţiei aproape patologică a funcţionarului român de a fura.

Cert este că struţo-cămila ADR este un fel de ONG de interes public condusă însă de un consiliu politic format din preşedinţi de consilii judeţene şi primari. în rest, la ADR, angajaţii prestează servicii de consultanţă pentru beneficiarii de fonduri europene, iar în jurul instituţiei gravitează o serie de personaje numite consultanţi, nu de puţine ori conectaţi la grupuri de interese politice.

Sau, în cel mai fericit caz, sunt amicii şefilor din agenţie. Nimeni nu s-a deranjat să ridice vălul deasupra activităţii ADR-NV. Un poliţist îmi spunea deunăzi că cele mai grele dosare sunt cele legate de finanţări europene şi de tot traficul de influenţă, corupţie şi complicitate din jurul lor. Pur şi simplu nu există anchetatori specializaţi care să se descurce în hăţişul de legi şi prevederi pentru a dovedi infracţiuni. Iar când vine vorba de a masca informaţii şi de a ascunde adevărul, angajaţii ADR-NV sunt adevăraţi maeştri.

Cea mai de seamă activitate prestată în cele şapte ADR-uri din ţară este traficul pe sub masă cu informaţii. Una din observaţile mele bazate pe zeci de interviuri şi discuţii în ultimii doi ani cu oameni care au scris proiecte europene în valoare de zeci de milioane de euro este că mai toţi angajaţii ADR-urilor cu poziţii importante au în jurul lor firme de consultanţă care realizează proiecte pentru diverşi beneficiari.

Vrei să câştigi nişte bani europeni? Trebuie ca cineva să-ţi compună un proiect frumos! Şi cine ştie să facă proiecte mai bune decât angajaţii ADR-urilor sau prietenii lor? Nu vreau să fac procese de intenţie, dar câţiva angajaţi ai ADR-NV au făcut imprudenţa să-şi înfiinţeze firme de consultanţă direct pe numele lor. Ei vor ieşi în curând în lumina reflectoarelor.

Miza acestei poveşti numite ADR sunt, evident, banii. Foarte mulţi bani. Omerta din jurul ONG-ului de interes public este întreţinută de toată lumea, începând cu beneficiarii fondurilor. în special primăriile din comunele oropsite din judeţele Regiunii de Nord-Vest.

Primarii nu pot denunţa public faptul că le sunt recomandate firmele care scriu proiecte sau orice alte tipuri de servicii sau “produse” pentru că ştiu că ADR-ul le va respinge pe viitor pe bandă dosarele de finanţare. în plus, primarii vor să trăiască şi ei linişti]i şi sătui. De aceea tac. Pentru că aşa e în Românica. Atunci când ZIUA de Cluj a descoperit că o serie de contracte de audit financiar au fost oferite cu dedicaţie unui membru de onoare al ADR-NV pe nume Cornel Kameniczki, instituţia a reacţionat panicată. Cică, reporterii au vorbit urât la telefon.

Dar nu au suflat o vorbă despre contractele “onorabilului” Kameniczki. Consecinţa acestor practici e că deşi la suprafaţă ADR-NV reuşeşte să implementeze proiecte, iar în regiune intră bani europeni, acestea se petrec netransparent şi prin umflarea unor buzunare.

Aici intervine o veche dilemă mioritică, furăm noi sau fură alţii? Ce este mai bine, să se facă totuşi proiecte cu preţul unor şpăgi, a se citi comisioane legale prin firme, sau finanţarea să se facă mai greoi, pentru că angajaţii ADR sunt prea corecţi şi resping dosarele de finanţare?