Dreptul la replică – manual de utilizare pentru TAROM

Săptămâna trecută, am scris, după ani de zile în care, pentru mine, dar, din câte ştiu, şi pentru mulţi alţi călători care apelează la serviciile acestei companii, aceasta şi a bătut joc, într-un fel sau altul de noi,  un EDITORIAL (!!!) în care denunţam toate aceste practici, ne-simţite, care, între timp au devenit o rutină.

 

 Nu mică mi-a fost mirarea că Tarom, prin biroul de presă al instituţiei a reacţionat prompt, trimiţând ziarului nostru un aşa-zis “drept la replică”, pe care am decis să-l publicăm, nu pentru că am avea vreo obligaţie, sau că ne-am însuşi, în vreun fel cele scrise în textul cu pricina de către Compania Tarom, ci mai ales pentru faptul că acesta demonstrează, în afară de nesimţire (care nu este nici pe departe o calomnie, aşa cum “denunţă” Tarom în ineptul text, pe care-l veţi citi alăturat), ci şi o imensă prostie şi lipsă de profesionalism.

Mai întâi, trebuie să-mi exprim mirarea în faţa prostiei talentaţilor domni/doamne de la biroul de presă, care n-au aflat până acum, că nu se poate cere dreptul la replică faţă de un text care conţine opinia liber exprimată a unui individ, aşa cum este, bunăoară, editorialul.

Dacă ar fi să mă refer, apoi, la câteva din “justificările” pe care le conţine textul trimis de Tarom, atunci ar trebui să observ, în afară de nesimţire şi lipsă de profesionalism şi alte “calităţi” ale acestui birou de presă, care după aproape 2o de ani de ani de presă liberă în România, nu a catadixit să afle că dreptul la replică poate fi un răspuns DOAR pentru materiale jurnalistice care nu exprimă opinia cuiva (investigaţii, analize, ştiri, etc), deci mă opresc aici. Pentru mine, zecile de telefoane de felicitare, după apariţia editorialului cu pricina, înseamnă o confirmare că ceea ce am scris este adevărat.

Confirmare pe care o primesc zilnic, din păcate, şi miile de oameni care – nu din plăcere, ci din nevoie - apelează la serviciile Tarom, şi care se simt jigniţi şi jefuiţi deopotrivă după o astfel de călătorie. N-am întâlnit oameni nemulţumiţi de companii ca Lufthansa, British Airways, Emirates, sau altele de talia aceasta. Oare de ce? Să fie din cauză că serviciile lor nu seamănă de fel cu ale Tarom-ului?

Publicăm, deci acest “drept la replică” fiindcă cei care dau o grămadă de bani Tarom-ului trebuie să vadă că aceştia nu numai că nu-şi cer scuze călătorilor, pentru uriaşa cantitate de nervi, pentru întâlnirile pierdute, şi alte multe neajunsuri provocate acestora, dar mai au şi un tupeu nemărginit, în afară de nesimţirea despre care vorbeam (în editorial!), autoprezentându-se ca o companie “de vis”. Noroc că cei ce zboară frecvent cu Tarom-ul ştiu că şi coşmarul e un vis!

Fără nici o urmă de stimă, Octavian Hoandră.