Dimineaţa de ieri, pierdută la cărţi cu mult înainte să apară, stătea sub semnul iubirii de Dragobete, la Muzeul Farmaciei se dădea pe reţetă elixirul dragostei, iar în aerul din oraş plutea mireasma relaţiilor. Ce să fie oare?
Cele 1.000 de abonamente vândute de Universitatea nu reprezintă dezinteresul fanilor faţă de club, ci un mic insucces de marketing. Nimeni nu are dreptul să cuantifice pasiunea suporterilor în numărul de abonamente, cu atât mai mult să-i mustre, chiar dacă aşteptările au fost altele. Atâta timp cât fiecare suporter îşi plăteşte dreptul de a fi lângă echipă pe stadion, mulţi dintre ei făcând eforturi financiare serioase pentru a încuraja Universitatea şi în deplasări, contează prea puţin dacă poartă în buzunar abonamentul de retur. Cred cu tărie în dispariţia acestui subiect.
Într-un alt colţ de Cluj, clubul CFR anunţă încetarea unui contract de sponsorizare cu o firmă controversată, "la cererea suporterilor". Trecem peste amănuntul că acesta s-a încheiat de drept la finalul perioadei prevăzute, dar remarcăm abordarea curajoasă şi alăturarea în acelaşi context a doi termeni opuşi : "CFR" şi "suporteri"!
Rog Muzeul Farmaciei să comunice dacă a livrat spre Gruia un camion încărcat cu elixirul iubirii, altă explicaţie n-am!
