Europa pentru cetăţeni

Europa pentru cetăţeni
In bulibăşeala politică şi socială de azi, ne scapă adesea lucruri de o mare importanţă pentru societate şi “sănătatea” ei civică.

Cine îşi mai aminteşte, oare, despre "Programul European pentru cetăţeni, 2007-2013", decis de Parlamentul European şi Consiliul acestuia, program care stabileşte cadrul juridic pentru sprijinirea unei activităţi cetăţeneşti energice şi eficiente, reclamând implicarea largă a oamenilor, de diferite categorii sociale, în direcţia integrării europene efective, şi nu numai declarative.

Între obiectivele avute în vedere se enumeră şi programul intitulat "Memoria Europei Active", menit a face cunoscut publicului larg şi mai ales generaţiilor tinere deportările şi crimele naziste şi comuniste de pretutindeni, ca făcând parte din "istoria neagră" a omenirii.

In cadrul acestui program, pe care îl are în vedere Fundaţia "Academia Civică" şi Fundaţia Culturală "Memoria", se află şi proiectul "Memoria deportărilor din România". El este structurat pe 14 activităţi legate de durerosul eveniment din 18 iunie 1951, când au fost duse forţat în Bărăgan 44.000 de persoane din Banat, pentru a "ocroti" ţara de o eventuală răspândire a libertăţilor cetăţeneşti proclamate de Tito. Acesta, după trista şi dramatica deportare din ianuarie 1945 a circa 70.000 de etnici germani în Donbass.

Unele activităţi ale "Programului European pentru cetăţeni" au început în noiembrie 2010, când s-au desfăşurat "atelierul" pentru tinerii jurnalişti şi o masă rotundă la Bucureşti, iar din aprilie a.c. va începe itinerarea expoziţiei de fotografii intitulată "Memoria deportărilor", inaugurată la Bucureşti la sfârşitul anului trecut, urmând ca acum să fie deschisă la Timişoara, apoi la Drobeta Turnu Severin şi Brăila. Iar din iunie, la Sighet, odată cu prezentarea ei, se va ţine şi "Ziua Memoriei".

De altfel, Memorialul de la Sighet va constitui ambianţa unor manifestări mult mai largi. Aici va avea loc tradiţionala de acum "şcoală de vară" (11-18 iunie), la care vor lua parte 100 de adolescenţi şi 50 de profesori de istorie care vor fi şi beneficiarii unor conferinţe ţinute de reputaţi cercetători ai istoriei recente din România, dar şi din Occident.

De reţinut că "Memoria" nr. 72-73, "Revista gândirii arestate", recent apărută, redă pe larg aceste preocupări şi mai ales Programul "Memoria Deportărilor" . Iar eu am ţinut să-l relev graţie stimulentului pe care l-ar putea da unei societăţii civile active. Pentru că, în fară de "Societatea civilă", creată şi condusă de Iosif Pop, sau de cea care graviteză în jurul revistei "Oraşul"şi al Fundaţiei culturale "Carpatica", iniţiată de arhitectul Ionel Vitoc, la Cluj, O.N.G.-uri cu o asemenea tematică nu se prea văd. Cu toate că, personal, aş înscrie între bunele idei de o asemenea natură şi faptul că primarul Sorin Apostu ţine la postul local de televiziune NCN Cluj audienţe publice, ceea ce presupune o mare răspundere pentru că totul se desfăşoară "la vedere", în faţa întregului oraş. Plus că admiterea cetăţenilor interesaţi la şedinţele de consiliu local şi chiar existenţa pe ordinea de zi a unui punct de "diverse", la care clujenii pot să-şi spună păsurile sunt fapte benefice pentru relaţia administraţie - populaţie. E mult?! E puţin?!

Dacă în jurul programului menit să ne aducă titlul onorific de Capitală Culturală Europeană în 2020, care include şi construcţiile moderne pentru filarmonică şi alte activităţi culturale, având în vedere efortul financiar ce trebuie făcut, zic că "e mult", dar nu imposibil. Pentru că municipiul Cluj-Napoca nu este un oraş oarecare, ci se vrea, şi în mare măsură şi este, capitala culturală şi, zic eu, şi economică, a Transilvaniei... Or, spre atingerea ţelurilor propuse de programul european, antrenare cetăţenilor este vitală şi din punct de vedere moral. Societatea civilă are menirea de a le stârni locuitorilor orgoliul şi dragostea pentru urbe în aşa fel încât orice neîmplinire, orice abatere de la standardele gospodăreşti-edilitare să le combată fără rezerve aducând în faţa administraţiei vinovaţii "contractuali", dar şi propuneri valide pentru remedieri.

Aceştia ar fi parametrii unei activităţi vii, eficiente, la care să se antreneze cât mai mulţi cetăţeni, "primari", voluntari ai oraşului. Îmi amintesc că pe vremea "împuşcatului", de exemplu, unele parcuri au fost date în primire pensionarilor, care, având o banderolă pe braţ, semn de recunoaştere a autorităţii autorizate de primărie, erau foarte mândri de rolul lor activ şi, deci, vegheau la curăţenia şi integritatea florei şi a arborilor zonei verzi încredinţate... În orice situaţie şi orice variantă s-ar adopta, Programul European al Cetăţeanului va fi viabil dacă va fi puternic ilustrat de "starea" oraşului. Acesta va fi şi "oglinda" a societăţii civile din oraş.

 

Comenteaza