Fără discernământ, spre viitorul municipiului Cluj-Napoca

începând din 1960, devenirea oraşului nostru a căutat să se înscrie într-o gândire de ansamblu, având ca suport prima “Schiţă de sistematizare” / S.de S. (echivalentul a ceea ce numim astăzi Plan Urbanistic General - P.U.G.) concepută de o echipă din Bucureşti.

Schiţa în cauză avea în vedere o dezvoltare ce am putea-o denumi ciclică, pentru că se cala pe aşa-numitele “cincinale” şi stabilea ţinte, parametri de atins în diversele domenii ale dezvoltării, funcţie de comandamentele de etapă ale politicului.

 

Dar conceptul din 1960 nu a determinat schimbări categorice în structura funcţională şi spaţială a oraşului, în timp ce schiţa din 1969 va obliga urbea ]1]să-şi reconsidere profilul (se foţează industrializarea), să-şi localizeze  clar activităţile (industrie, locuire, educaţie, diversele servicii, destindere ş.a.) şi să-şi stabilească reţeaua majoră de circulaţie. Amintim că în intervalul 1960-1976 intravilanul s-a extins de la circa 1960 ha la 3978 ha  şi că populaţia a crescut de la 117.915 locuitori/1948 la 222.047 locuitori/1975 P.U.G.-1998 va propune, la rândul lui, două orizonturi de atins: 2010 şi 2025.

 

Urmărind o anticipare a evoluţiei unui oraş într-un viitor apropiat de 5-10 ani, acest instrument de planificare şi management urban, indiferent că s-a numit S.de S. sau P.U.G. (în străinatate terminologia fiind mult mai diversificată) a stabilit nişte direcţii, ţinte, concepte, parametri de interes major, ce ar trebui să fie deasupra intereselor înguste de moment.

 

Să luăm un caz recent P.U.G. aprobat în 1999, la capitolul “Obiective strategice”, se insistă pentru realizarea unui POL TERŢIAR VLAICU VEST (conferinţe şi târguri internaţionale) având în vedere că, pe o rază de cca. 400 km, oraşul nu ar fi avut concurenţă. Terenul exista având 9.75 ha, erau realizate  pavilioane şi un spaţiu verde amenajat, de cca.5 ha şi se numea deja “Grădina Expoziţiei”, deoarece, începând din anii ‘80, oraşul intrase în competiţie cu Bucureştiul şi Piteştiul în organizarea de expoziţii naţionale horticole.

 

Dar.... această recomandare P.U.G. (ca şi multe altele) a fost uitată, pierzându-se şansa unui ORAŞ-TâRG INTERNAŢIONAL (cazul Capitalei), făcându-se cadouri/concesionări pentru culte, un nou mall-işor (pentru societatea Nervia) ş.a. Iar în ultimul timp, sesizând tendinţele, un alt oraş transilvan a procurat terenul necesar, a făcut marketing, a demarat studiile şi va obţine probabil fondurile pentru obiectivul “târg internaţional”. Vizavi de acestă politică urbană, oare mai este necesar un P.U.G.?!

                                                                        *

în P.U.G.-ul existent şi în legislaţia din 2007 se atrage atenţia asupra situaţiei defavorabile a spaţiilor verzi. Şi totuşi există în Cluj-Napoca intenţii de genul: ca o parte din aria amenajată sub denumirea de “Parcul Tineretului/Est” (din cartierul Gheorgheni) să devină un nou şantier imobiliar (ca şi vechiul ştrand); ca Grădina Feroviarilor să facă o favoare unui nou front contruit lângă Someş (investiţia “River Front”); sau ca să mai adăugăm viitorului stadion “Ion Moina” încă o sală polivalentă de 10.000 locuri şi un turn de 25 etaje pentru birouri, hotel ş.a. (e adevărat că în urmă cu un an se dorea şi aici comerţ, locuinţe).

 

Oare trebuie să decidă Agenţia de Protecţia Mediului că nu e cazul să aducem în imediata vecinătate a Parcului  zeci de mii (cca 40000) de persoane, din care multe vor veni cu maşinile?! Şi pentru a se obţine acceptul cetăţii de a se sufoca promenada de-a lungul Someşului şi a se elimina intimitatea “plămânului verde” din zonă, planul urbanistic în cauză pune la dispoziţia publicului o “pietonizare a aleii parcului” (respectiv porţiunea dintre Hotelul Sport şi Str. Uzinei electrice) ce ar face “conexiunea cu Parcul Central”.

 

Dar, domnilor, acest traseu există şi e folosit ca o cale de plimbare încă din secolul al XIX-lea!!!, iar Someşul, apreciat ca un “element valoros”, nu are nevoie să fie “pus în valoare de prezenţa turnului”! Deci iar abandonăm gândirea de ansamblu, - realizarea pentru mâine a unui SISTEM DE SPAŢII VERZI – pentru o rezolvare facilă de moment. De ce oare evităm mereu efortul unor analize comparative şi ne craponăm de prima sugestie primită?!

Şi ar mai fi şi o întrebare: nu cumva aici ar fi stat mai bine mult visatul “centru cultural”? Nu numai viitorul, dar şi prezentul cere discernământ şi prudenţă.

 

Arhitectul Vasile Mitrea este conferenţiar al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism a Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, membru în Consiliul Superior al Urbaniştilor din România, membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi membru în Consiliul Ordinului Arhitecţilor din România.