Greaua povară a jurnalistului(II). Dilemele...

Şi totuşi apar situaţii dificile, mai ales pentru ziariştii de investigaţie, care le pun în faţă dileme greu de descifrat. E greu de ales calea adevărului. Iar dacă adevărul absolut devine limpede, totuşi ziaristul are de ales între El, adevărul absolut, şi interesele societăţii sau ale comunităţii în care-şi desfăşoară activitatea. Aspecte care nu întotdeauna coincid. Le-am numit pe ele "dilematice", iar adevărul e ... relativ.

Să mă explic exemplificând... În anii când se construia Institutul Inimii, construcţie pusă la cale, cu multă discreţie, de ctitorul său, dr. Nicolae Stăncioiu, acesta mi-a acordat mai multe convorbiri pe această temă până m-a convins de... adevărul lui. Era vorba de faptul că, oficial, se vorbea despre... un bloc de garsoniere. Altfel, nimeni nu le-ar fi aprobat fondurile pentru ceea ce cu adevărat doreau să construiască. Adică Institutul Inimii. Era vorba, în esenţă, despre o gravă încălcare a legislaţiei şi de o deturnare gravă de fonduri. Ce putea scrie ziaristul în aceste condiţii?! Recunosc, mi-a fost greu să aleg, dar, în cele din urmă, având în vedere interesul comunităţii şi al populaţiei din întreaga Transilvanie, am... "închis ochii". Deci am luat de bună, cu greu şi cu teamă, recunosc, versiunea oficială: bloc de garsoniere.Cu alte cuvinte, am minţit cu bună ştiinţă.

Am procedat bine acţionând "pe lângă" adevărul absolut, închizând, cum se spune, ochii?! Vă las pe dvs. să judecaţi. Dar m-am consolat că acest obiectiv -de care ne bucurăm şi azi - va rămâne şi va fi folositor oamenilor. Privind astfel lucrurile, azi, cred că am procedat bine luând în calcul doar interesele comunităţii. Aşa s-a întâmplat şi cu pasajul subteran de la gară. În acte figurau, dacă nu mă înşel, amenajări hidrotehnice sau aşa ceva. Dar de el era absolut nevoie deoarece trecerea călătorilor peste liniile de tramvai putea duce la accidente grave, ceea ce a motivat lucrarea, chiar dacă, ulterior, s-a dovedit inutilă căci obiceiul oamenilor nu a putut fi schimbat: tot peste linii treceau şi, am văzut, trec şi astăzi.

Revenind la "dilemele jurnalistului", doresc să mai susţin o "teză" plecând de la afirmaţiile unor redactori-şefi care se plângeau recent de lipsa de profesionalism de care dau dovadă unii ziarişti. Nu pentru că nu ştiu scrie sau că nu au talent; nu. Ci din cauză că nu au o profesie la bază şi deci nu înţeleg substanţa unor fenomene sau măsuri. Mă refer la ideea potrivit căreia ar fi bine ca această facultate, onorabilă de altfel, să devină un colegiu postuniversitar unde să se înveţe tehnicile pentru toate domeniile din mass-media. Doar după ce tânărul care bate la uşile acesteia are o licenţă ; fie în Litere, fie în Economie, Poli- tehnică etc. Astfel că, atunci când abordează o temă a domeniului respectiv, să fie acasă, cum se spune. La această "teorie a mea", suţinută şi într-un dialog cu unele cadre didactice de la UBB, mi s-a spus că se fac masterate şi doctorate prin care se completează studiile din cei trei ani de facultate.

De acord, dar după câte ştiu, şi ele continuă, la nivele mai înalte, desigur, teoria şi practica modernă din mass- media în afara unor specializări de bază. Poate greşesc, dar un colegiu de presă postuniversitar, cu admitere pe bază de vocaţie, ar fi, poate, soluţia raţională şi la îndemână. Chiar în timpul comunismului, unele ziare ţineau seama de acest criteriu la angajare. Aşa se face că, cercetând aspectul pus în discuţie, chiar la fostele ziare de partid, aflăm semnături de profesori de limba română sau de limbi de circulaţie mondială, dar şi de ingineri, chimişti şi, desigur, jurişti. Este o problemă ce ar putea face obiectul unei discuţii mai largi la care să participe redactorii-şefi ai tuturor ziarelor, ai radioului şi ai posturilor de televiziune, unii ziarişti cu experienţă etc. Poate aşa se va înţelege mai bine cum poate soluţiona un ziarist, mai ales începător, dilemele ce-i apar în timpul unei investigaţii pe o temă cu implicaţii grave asupra mediului, societăţii etc. şi unde unele realităţi sunt ascunse sub preş.