Locuiesc lângă o intersecţie nou-monitorizată cu hopuri: ştiţi ce vreau să spun, acele ridicături cauciucate care au apărut pe ici-pe colo prin urbea noastră dragă.
Adică un alt efort al domnului primar de a combate molima ce s-a aşternut peste Cluj, şi anume nebunia din traficul rutier. Cu atâţia şoferi devoraţi de patima vitezei, domnul Boc simte, pe bună dreptate, necesar să asigure siguranţa rutieră (dacă Poliţia tot nu o face) prin forţarea şoferilorde a reduce vrând-nevrând viteza.
Numai că în intersecţia cu pricina se petrece un fapt nostim. Doar 20% dintre şoferi catadicsesc să încetinească. De ce? în primul rând, noile obstacole ale domnului Boc nu sunt destul de înalte. Păi, gândiţi-vă şi dumneavoastră puţin: un Mercedes cu şasiul la 20 de centimetri de sol care trece hopul cu 80 la oră (cum se întâmplă de obicei) se uită la ridicătura cu pricina ca la o glumă de copii de grădiniţă.
Aşadar, exact acei şoferi cărora li se adresează aceste obstacole, aceia necivilizaţi şi de neoprit le iau drept trambuline de sporit viteza!Pe lângă aceasta - nu numai că aceste ridicături sunt prea puţin înalte, dar sunt şi mult prea moi. Domnule primar, este pentru prima oară când văd undeva în lumea aceasta hopuri din cauciuc! Şi, cu părere de rău, trebuie să vă spun că hopurile d-voastră în cinci luni vor arăta ca nişte plăcinte stradale folosite pentru a prinde demaraje.
Oare de ce nu a proiectat Primăria – cu un atât de înţelept primar la cârmă –
aceste hopuri cu chibzuinţă? De ce s-au aruncat bani pe ceva ce va trebui refăcut în câteva luni? Până şi în Bolivia hopurile pentru trafic (le numesc aşa pentru că nu sunt familiar cu un alt termen) sunt construite din ciment şi au cel puţin 20 de centimetri înălţime.
Şi foarte puţine dintre ele sunt amplasate în intersecţii. Din contră, majoritatea sunt presărate hăt în mijlocul şoselei, unde te aştepţi mai puţin (bine-nţeles, vizibil semnalizate), tocmai pentru a forţa şoferii să diminueze viteza pe parcursul drumului. Rezultatul? Nimeni nu merge cu mai mult de 50 pe oră. Şi vorbim aici de lumea a treia, domnule primar!
Rămân tot timpul uluit când trec prin Piaţa Păcii că în această intersecţie mai absurdă decât lumea lui Alice în Ţara Minunilor nu se iscă cel puţin 20 de accidente mortale pe zi. Faceţi o plimbare, vă rog, domnule primar - că e aproape de biroul d-voastră - şi luaţi un sandvici la standurile de acolo în timp ce observaţi situaţia din această intersecţie.
Fără sens giratoriu, cu benzi deja şterse şi oricum trasate atât de logic, că şi un patruped (îmi cer iertare) ar fi găsit o soluţie mai bună, cu şoferi năvalnici care o calcă de la stopul de pe Clinicilor până pe la 70 numai pentru a frâna apoi brusc într-o mare de claxoane la numai 30 de metri mai încolo, cu pietoni înfricoşaţi, care încearcă să traverseze Republicii printre mutre ucigaşe de şoferi care nu le acordă prioritate... îmi pare rău dar atunci trebuie să daţi jos toate steagurile cu steluţe galbene, domnule primar, pentru că noi nu aparţinem acolo. Şi ori de câte ori trec prin mai sus-numita intersecţie – niciodată nici o forţă de ordine! Sau dacă sunt, stau la taclale cu vreun şofer dintr-o amărâtă de Dacie în timp ce puştii din merţane trec prin faţa (pardon, spatele) lor cu 80 la oră în plin Cluj!
Care ar fi rezolvarea? în primul rând, un sens giratoriu, domule primar! (Dar v-aş sfătui să-l faceţi din beton, că am auzit că e totuşi un material rezistent.) Apoi se pot pune hopuri adevărate, dar nu în faţa intersecţiei, ci chiar în mijloc, acolo unde se fac majoritatea manevrelor “de-ţi vine rău”.
Bine-nţeles că implementarea de hopuri şi sensuri giratorii nu va avea nici un efect asupra condusului maniacal fără prezenţa unui membru al Poliţiei.
Şi atunci - nu credeţi că în loc să daţi banii pe dispozitive cauciucate, care oricum se duc pe apa Sâmbetei în trei luni, mai bine faceţi cadou săracei Primării câteva radaruri şi nişte bascule de ciment?
Domnule primar, aţi făcut primul pas: aţi conştientizat nevoia de a combate aberaţiile din traficul clujean. Acum e momentul să implementaţi un plan solid. Şi dacă el nu dă semne de izbândă din prima, ar fi totuşi un început promiţător. Un început care ar putea propulsa Clujul în direcţia de oraş european, direcţie în care am dori să ne vedem cu toţii oraşul iubit îndreptându-se. Şi cu toate astea, nu facem nimic în această direcţie.
Clujeanul Lucian Ţion este profesor de teatru la şcoala internaţională din Dhaka, în Bangladesh. A mai lucrat în Camerun şi Ungaria.
