Istoriografia Shoah (II)

Istoriografia Shoah (II)
Robert S. Wistrich se întreabă „de ce?” în faţa unei crime fără precedent, comisă într-o situaţie în care evreii erau puşi la munci fără sens, în vreme ce Reich-ul resimţea lipsa de mână de lucru; în care specialiştii evrei erau omorâţi pe când Wehrmacht-ul resimţea nevoia de soluţii tehnice; în care se combătea propagandistic „puterea evreiască atotputernică” având în faţă o populaţie practic fără apărare (p. 10).

(Urmare din ediţia de ieri)

A treia premisă a cărţii “Hitler, l’Europe et la Shoah” este explicaţia multifactorială. Punctul de plecare al Shoah a fost „une conception du monde proclamant que les Juifs sont le source de tous les maux, particuličrement de l’internationalisme, du pacifisme, de le démocratie et du marxisme; et qu’ils sont également responsables du christianisme, des Lumičres et de la franc-maçonnerie.”

(p. 10) – concepţie care s-a putut promova într-o anumită conjunctură politică germană şi europeană, în care au fost mulţi factori. în cartea “Hitler, l’Europe et la Shoah” se argumentează, cu sprijinul celor mai noi cercetări, rolul diferiţilor factori în producerea Shoah: conceperea evreilor ca „inamici” ai Bisericii (p. 43), ca adversari ai organizării politice existente (în vreme ce în Germania weimariană erau doar o jumătate de milion de evrei, p. 54); implicarea lui Hitler în adoptarea „soluţiei finale” (p. 159); evoluţia personală a lui Hitler de la catolicismul arhaic al periferiilor Vienei la atacarea făţişă a ascendenţei iudaice a creştinismului şi, apoi, a creştinismului însuşi (p. 177); emergenţa acţiunilor Führerului dintr-o „vision apocalyptique de l’avenir de la civilisation et du destin de l’aryanité, qui requiert l’éradication totale du messianisme juif qui en est le rival” (p. 180); colaborarea de forţe din diferite ţări europene la crimă (p. 203-239); ezitările şi întârzierile puterilor occidentale în a interveni pentru a-i scoate din Germania nazistă pe evreii deveniţi captivi (p. 243-273).Metodologia şi conceptele folosite pentru abordarea materialului istoric sunt, în “Hitler, l’Europe et la Shoah”, la fel de solide precum documentarea.

Robert S. Wistrich vine hotărât dincoace de teorii consacrate în explicarea Shoah (precum cea a lui Hannah Arendt, care pune accent pe condiţionarea comportamentelor şi disoluţia răspunderii; cea a lui Zygmunt Bauman, care pune Shoah în seama raţionalizărilor ştiinţifico-tehnice; cea a lui Götz Aly şi Susanne Hein, care concentrează atenţia asupra rolului „universitarilor oportunişti şi birocraţilor eficienţi” în instalarea „ordinii naziste în Europa”).

Autorul volumului “Hitler, l’Europe et la Shoah” procedează la istorizarea consecventă a explicaţiei luând în considerare viziunea axată pe obţinerea supremaţiei germane în Est, în condiţiile în care Uniunea Sovietică, SUA şi Anglia au reuşit oprirea armatelor germane. „L’élément essentiellement «moderne» du projet génocidaire nazi ne réside donc pas dans sa rationalité économique, car il s’agit la d’un mythe; il ne réside pas non plus dans un programme radical de développent et de transformation sociale (comme cela fut le cas dans Russie de Staline): il réside plutôt dans le caractčre pionnier des méthodes employées pour tuer les «individus superflus»” (p.285).

Robert S. Wistrich refuză explicit răspunsurile date sub presiunea deciziilor politice sau a apetitului pentru senzaţional sau a înclinaţiei spre autovictimizare şi caută neîncetat probe istorice valide. în controversa ce opune „istoricii intenţionalişti” – care consideră că Hitler a avut un plan, pe care naziştii l-au pus in aplicare – şi „istoricii funcţionalişti” – care sugerează un caracter acumulativ şi destul de circumstanţial al paşilor care au dus la „soluţia finală”, autorul volumului “Hitler, l’Europe et la Shoah” ia distanţă şi de unii şi de ceilalţi, plasând centrul de greutate al explicaţiei într-o ideologie care a ajuns să domine.

 „Dans ce livre j’ai soutenu que la Shoah est issue d’une idéologie d’anéantissement ŕ caractčre millénariste et apocalyptique, et que cette idéologie a balaye tous les postulâtes des Lumičres, toutes les idées pratiques de la modernité libérale. En soi, cela ne le rend pas différente de tous les autres génocides, mais cela fait ressortir la Shoah comme un cas extręme” (p. 310).

Comenteaza