“Lumea e mult mai urâtă ca-n desenele tale”

“Lumea e mult mai urâtă ca-n desenele tale”
N-am văzut mare lukru. Erau cam multe cadavre/frustrări terminate-n umilirea fizikă-şi-n-toate-felurile-oribile ale celui de lângă tine/tot felul de referiri redundante la tehnologie/din nou cadavre peste cadavre/prea multe personaje fumează non-stop în filmele astea/o altă poveste cu două fetiţe undeva-n Spania lui Franco mi-o plăkut cel mai mult.

Totul era atât de trist/putred/frumos-şi-mi-aducea-aminte-de-propria-mi-kopilărie-prin-pădurile-neumblate-din-inima-imperiului-de-cenuşă-al-saxonilor-din-judeţul-Sibiu. Din nou, ka să zyk aşa, grămezi de cadavre-n prim-plan/alte şi alte repovestiri despre călăi nazişti gen Klaus Barbie, deşi mi-aş dori extrem de mult să văz un dokumentar/ceva despre atrocităţile care se-ntâmplă-kiar-în-momentul-ăsta-lângă-noi în Cecenia sau Irak.

Din moment ce umanitatea (???!!!) a promis la eliberarea lagărelor de koncentrare naziste că AŞA CEVA NU SE VA (MAI) INTAMPLA NICIODATĂ. Nu înţeleg de ce ni se povestesc non-stop poveşti sinistre de acum 50-60 ani şi cele care au lok aici şi akum sunt trecute cu vederea, ba kiar îngropate. Am văzut ceva filmuleţe româneşti ale noului val (aşa se zice?), unele OK, la altele am adormit.

“Lumea e cu mult mai urâtă decât în desenele tale, Tara, să nu uiţi asta”, îmi zisese odată un bătrân profesor, în timp ce eu râdeam de el. Şi ca şi-n filmele astea-pe-care-le-văd-akum porţile răului au fost deschise poate pentru totdeauna.

Comenteaza