Maidanul cu lunatici sau neîmblânzirea scorpiei
- Scris de Ziua de Cluj
- 07 Dec 2010, 21:42
- Justiţie
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Ultimele revelaţii dezvăluite de WikiLeaks au zguduit cercurile politice. Cele 250.000 de cablograme diplomatice au un impact profund şi în societatea civilă, iniţiind o dezbatere amplă şi complexă asupra libertăţii presei în era internetului şi despre duplicitatea diplomatică.
Deşi în Statele Unite aceste dezvăluiri sunt protejate de Primul Amendament al Constituţiei Federale, care garantează libertatea presei, Julian Assange, acest Robin Hood postmodern, acest haiduc de pe frontiera electronică, este vânat asiduu de FBI pentru acuzaţii de spionaj, iar editorialiştii apropiaţi puterii îl declară “combatant inamic”. Comentatorii neoconservatori de peste ocean s-au indignat public: “cum de nu a fost stangulat într-o cameră de hotel din lumea asta până acum?”. O persoană eluzivă, înconjurată de aura de mister a unui războinic urban şi nomad, Assange, acest James Bond mai blond şi mai intelectual, rege neîncoronat al hackerilor, dirijează o operaţiune la fel de misterioasă, extrem de versatilă în abilitatea ei de a-şi eluda inamicii care-i doresc pieirea .
În ciuda atacurilor cibernetice bine coordonate, WikiLeaks continuă să fie o ameninţare pentru caracatiţa corupţiei unei anumite plutocraţii globale lipsite de responsabilitate civică, ale cărei tentacule se întind în zona nebuloasă a tranzacţiilor dintre politic şi corporatist şi a complicităţii dintre puterea de stat şi crima organizată. Dacă unii spun că WikiLeaks are potenţialul de a deveni Watergate-ul lui Obama, alţii minimalizează paguba produsă sistemului, punând la îndoială importanţa documentelor. Fareed Zakaria, de la Newsweek, spune că, de fapt, imaginea Americii ca putere globală inerent intruzivă nici nu este chiar aşa şifonată, nicăieri în telegrame nu se îndeamnă la asasinate sau lovituri de stat, acţiuni pe care forţe speciale americane le practică încă din anii ’60 ai secolului trecut în configurarea unor strategii geopolitice care nu au corespuns mereu cu ţelurile oficiale, declarate ale politicii externe americane. Pornind de aici, unii analişti au speculat că WikiLeaks nu este altceva decât o operaţiune psihologică sub acoperire adâncă aflată sub controlul Mossadului sau al CIA. Unul dintre argumentele acestora este prezenţa mesajelor vehement anti-iraniene, venind din partea unor regimuri arabe care îndeamnă febril la atacarea Republicii Islamice Şiite.
Julian Assange, erou pentru activiştii antiglobalizare, anti-erou pentru agenţii status-quo-ului, este, chiar aşa vânat şi hărţuit, un personaj extrem de influent politic şi cultural. Dincolo de retorica insurgenţei antisistem este clar că se bucură de sprijinul şi de solidaritatea nu doar a anarhiştilor, dar şi a unor cercuri influente şi puternice din interiorul serviciilor secrete, animate de patriotism şi dedicate binelui public. E posibil ca în doar câteva săptămâni revista Time să-l desemneze drept Omul Anului 2010.
În ceea ce ne priveşte pe noi, aici la marginea imperiilor şi la porţile Orientului, reflexele mediatice sunt foarte bine condiţionate şi de data asta. Una dintre cele mai importante ştiri din şi despre România, abordată de importante publicaţii americane şi europene, este cenzurată radical de presa autohtonă şi mă refer la existenţa unor facilităţi secrete ale CIA şi pe teritoriul României, unde prizonieri de război jihadişti au fost transportaţi şi torturaţi în violarea flagrantă a dreptului internaţional inclusiv a Convenţiilor de la Geneva.. Depeşele devoalate vorbesc de un zbor special al CIA Guantanamo - Constanţa. Democraţia şi drepturile omului trebuie apărate indiferent de culoarea cămăşilor celor care le suprimă :roşie, brună sau neagră. Dna Clinton a cerut diplomaţiilor din România date confidenţiale biometrice ale membrilor de vârf ai clasei politice, acestea constând în amprente digitale sau retinale, mostre de ADN, şi nu înălţime sau greutate, cum credea un jurnalist naiv de pe Dâmboviţa.. Inedite au fost şi comentariile diverşilor analişti pe studiourile TV pe marginea notei româneşti a eurocratului Chris Patten. Acesta a spus în original că ţara aceasta este o “feral nation”. Toată palavrocraţia românească a tradus invariabil un stat sălbatic, această formulă fiind convenabilă după scandalul de la Interne cu Şoric, Fătuloiu, Tobă şi interlopi.
Da, este foarte adevărat, statul român are mari probleme, este fragil, poţi spune chiar capturat pe alocuri, departe de a fi eşuat. Problema e că eurocomisarul nostru a spus naţiune, nu stat, acestea două fiind sinonime doar în hagiografiile fascistoide, comunistoide şi ... la Casa Presei Libere, se pare. Apoi, “feral” nu înseamnă chiar sălbatic, e un cuvânt mai nuanţat, significând mai degrabă neîmblânzit , nedomesticit. Această sintagmă se poate aplica în cazul comunităţilor marginale, crepusculare sau insurecţionale, rebele, rezistente, care nu se supun politicii şi paradigmei dominante, controlului de la centru. Se aplică şi animalelor resălbăticite sau fiinţelor liminale care au conotaţii spectrale, uşor diabolice, precum vampiri, gnomi, nimfe, satiri, strigoi, vârcolaci şi tuturor celorlalte rase mitice stranii ce populează “Stăpânul Inelelor” sau serialul “Star Trek”, dar şi triburile amerindiene sau aborigene, făpturile spendide albastre din Avatar, în general primele naţiuni ale Pământului, pisicile care au evadat din domesticitate, la limită, chiar cea bulgakoviană, dar şi câinii maidanezi sau bandele înarmate de adolescenţi care-şi negociază propria suveranitate în ghetourile planetei. Ţiganii sunt a “feral nation” prin excelenţă şi iată că, în accepţia clinică şi cinică a acestui proconsul britanic. Şi noi, valahii, suntem la sfel.
Mihai HUREZEANU
În ciuda atacurilor cibernetice bine coordonate, WikiLeaks continuă să fie o ameninţare pentru caracatiţa corupţiei unei anumite plutocraţii globale lipsite de responsabilitate civică, ale cărei tentacule se întind în zona nebuloasă a tranzacţiilor dintre politic şi corporatist şi a complicităţii dintre puterea de stat şi crima organizată. Dacă unii spun că WikiLeaks are potenţialul de a deveni Watergate-ul lui Obama, alţii minimalizează paguba produsă sistemului, punând la îndoială importanţa documentelor. Fareed Zakaria, de la Newsweek, spune că, de fapt, imaginea Americii ca putere globală inerent intruzivă nici nu este chiar aşa şifonată, nicăieri în telegrame nu se îndeamnă la asasinate sau lovituri de stat, acţiuni pe care forţe speciale americane le practică încă din anii ’60 ai secolului trecut în configurarea unor strategii geopolitice care nu au corespuns mereu cu ţelurile oficiale, declarate ale politicii externe americane. Pornind de aici, unii analişti au speculat că WikiLeaks nu este altceva decât o operaţiune psihologică sub acoperire adâncă aflată sub controlul Mossadului sau al CIA. Unul dintre argumentele acestora este prezenţa mesajelor vehement anti-iraniene, venind din partea unor regimuri arabe care îndeamnă febril la atacarea Republicii Islamice Şiite.
Julian Assange, erou pentru activiştii antiglobalizare, anti-erou pentru agenţii status-quo-ului, este, chiar aşa vânat şi hărţuit, un personaj extrem de influent politic şi cultural. Dincolo de retorica insurgenţei antisistem este clar că se bucură de sprijinul şi de solidaritatea nu doar a anarhiştilor, dar şi a unor cercuri influente şi puternice din interiorul serviciilor secrete, animate de patriotism şi dedicate binelui public. E posibil ca în doar câteva săptămâni revista Time să-l desemneze drept Omul Anului 2010.
În ceea ce ne priveşte pe noi, aici la marginea imperiilor şi la porţile Orientului, reflexele mediatice sunt foarte bine condiţionate şi de data asta. Una dintre cele mai importante ştiri din şi despre România, abordată de importante publicaţii americane şi europene, este cenzurată radical de presa autohtonă şi mă refer la existenţa unor facilităţi secrete ale CIA şi pe teritoriul României, unde prizonieri de război jihadişti au fost transportaţi şi torturaţi în violarea flagrantă a dreptului internaţional inclusiv a Convenţiilor de la Geneva.. Depeşele devoalate vorbesc de un zbor special al CIA Guantanamo - Constanţa. Democraţia şi drepturile omului trebuie apărate indiferent de culoarea cămăşilor celor care le suprimă :roşie, brună sau neagră. Dna Clinton a cerut diplomaţiilor din România date confidenţiale biometrice ale membrilor de vârf ai clasei politice, acestea constând în amprente digitale sau retinale, mostre de ADN, şi nu înălţime sau greutate, cum credea un jurnalist naiv de pe Dâmboviţa.. Inedite au fost şi comentariile diverşilor analişti pe studiourile TV pe marginea notei româneşti a eurocratului Chris Patten. Acesta a spus în original că ţara aceasta este o “feral nation”. Toată palavrocraţia românească a tradus invariabil un stat sălbatic, această formulă fiind convenabilă după scandalul de la Interne cu Şoric, Fătuloiu, Tobă şi interlopi.
Da, este foarte adevărat, statul român are mari probleme, este fragil, poţi spune chiar capturat pe alocuri, departe de a fi eşuat. Problema e că eurocomisarul nostru a spus naţiune, nu stat, acestea două fiind sinonime doar în hagiografiile fascistoide, comunistoide şi ... la Casa Presei Libere, se pare. Apoi, “feral” nu înseamnă chiar sălbatic, e un cuvânt mai nuanţat, significând mai degrabă neîmblânzit , nedomesticit. Această sintagmă se poate aplica în cazul comunităţilor marginale, crepusculare sau insurecţionale, rebele, rezistente, care nu se supun politicii şi paradigmei dominante, controlului de la centru. Se aplică şi animalelor resălbăticite sau fiinţelor liminale care au conotaţii spectrale, uşor diabolice, precum vampiri, gnomi, nimfe, satiri, strigoi, vârcolaci şi tuturor celorlalte rase mitice stranii ce populează “Stăpânul Inelelor” sau serialul “Star Trek”, dar şi triburile amerindiene sau aborigene, făpturile spendide albastre din Avatar, în general primele naţiuni ale Pământului, pisicile care au evadat din domesticitate, la limită, chiar cea bulgakoviană, dar şi câinii maidanezi sau bandele înarmate de adolescenţi care-şi negociază propria suveranitate în ghetourile planetei. Ţiganii sunt a “feral nation” prin excelenţă şi iată că, în accepţia clinică şi cinică a acestui proconsul britanic. Şi noi, valahii, suntem la sfel.
Mihai HUREZEANU
DISTRIBUIE
Comenteaza
