Marota uninominalului (I)

Marota uninominalului (I)
Accentul va fi pus pe discutarea sistemului electoral actual din România (reprezentare proporţională cu vot pe listă de partid), precum şi a celor două sisteme aflate în discuţie, cu avantajele şi (mai ales) dezavantajele aferente fiecărui sistem. în privinţa propunerilor, avem sistemul majoritar cu două tururi de scrutin, promovat de preşedintele Băsescu, şi sistemul de reprezentare proporţională personalizată, promovat de Guvern şi Asociaţia ProDemocraţia.

Motivul pentru care voi insista pe dezavantajele sistemelor este acela că, din dorinţa promovării sistemului favorit, fiecare din părţile implicate în această dezbatere a pus accentul pe avantajele sistemului preferat, trecându-i sub tăcere dezavantajele.

Consideraţiile de mai sus sunt valabile mai cu seamă în ceea ce priveşte sistemul uninominal cu două tururi de scrutin. Cred că ar fi util să menţionez de la bun început faptul că atât literatura de specialitate, cât şi experienţa a numeroase ţări în curs de democratizare duc la concluzia că un atare sistem (şi sistemele majoritare în general) este foarte riscant din punct de vedere democratic, al eficienţei actului de guvernare, al responsabilizării celor aleşi, al descurajării corupţiei, precum şi al administrării şi al cheltuielilor aferente. Sigur că aceste afirmaţii vin în contradicţie cu ceea ce susţin majoritatea celor care s-au implicat în această dezbatere, dar în cele ce urmează voi prezenta argumente în sprijinul afirmaţiilor mele.

Sisteme majoritare şi dezavantajele acestora: în marea majoritate a cazurilor, sistemele majoritare (sau sistemele de tip “câştigătorul ia tot”) se practică în circumscripţii (colegii) uninominale, adică în fiecare circumscripţie este ales un singur candidat. Acesta poate fi ales fie cu majoritatea simplă a voturilor valabil exprimate, aşa cum este cazul în Marea Britanie sau SUA, fie cu majoritatea absolută (50% + 1), aşa cum se practică în Franţa.

în cazul din urmă, dacă nici un candidat nu obţine majoritatea absolută, se organizează un al doilea tur de scrutin la care participă primii doi clasaţi în primul tur.

înainte de a trece în revistă principalele dezavantaje ale sistemelor majoritare, poate ar fi util să răspundem la câteva întrebări, cum ar fi: în câte ţări se practică un sistem majoritar? Câte dintre aceste ţări sunt democratice? în fine, dacă ne rezumăm la regiunea post-comunistă (Europa Centrală şi de Est şi fosta Uniune Sovietică, sau 28 de ţări), putem discerne vreo tendinţă în a adopta un anumit tip de sistem electoral?

(Va urma)

de Florin Feşnic (doctorand, Illinois University)

Comenteaza