Modele pe care le căutăm

Modele pe care le căutăm
O privire retrospectivă asupra vieţii şi activităţii scriitorului clujean Teodor Tanco, acum, la cei 85 de ani, câţi împlineşte, presupune a fi lecturat întreaga sa operă.

Ceea ce semnatarul acestor rânduri n-a reuşit. Pentru că este vorba despre o operă ce însumează nu mai puţin de 44 de volume şi peste 600 de articole. într-un cuvânt, o bibliotecă întreagă. Năsăudean din Monor (sau “Mon or”, adică aurul meu, cum a spus Iosif al II-lea în timpul călătoriei sale imperiale pe aceste meleaguri, în anul 1773, entuziasmat de robusteţea şi frumuseţea flăcăilor deveniţi grănicerii care-i păzeau hotarele), Teodor Tanco s-a validat ca scriitor şi patriot. Opera sa, alcătuită din eseuri, romane, memorii, studii, este o contribuţie considerabilă la cultura română, iar calitatea ei este atestată şi de distincţiile primite, inclusiv un premiu acordat de Academia Română.

 

în regimul comunist a fost persecutat, dat afară din învăţământul superior, umilit. Omul s-a refugiat în scris, ceea ce pare a confirma zicala românului: “în tot răul e şi-un bine”. Şi, ca să învingă timpurile grele, şi-a înfiinţat propria sa editură, căreia i-a zis “Virtus Romana Rediviva”, titlul care a constituit, de fapt, şi o colecţie aparte scrisă şi publicată în şase volume: “însemnări şi portrete” (1973), “Urme peste veacuri” (1974), “Rădăcini adânci”(1977), “Memoria istoriei” (1981), “Memoria prezentului” (1984) şi, desigur, “Memoria viitorului” (1987). Vorbind despre calitatea scrisului lui Teodor Tanco, nefiind critic literar, nu mă pot pronunţa, dar ca cititor, lecturând unele cărţi, precum romanul autobiografic “Cândva mă voi întoarce acasă” sau jurnalul de călătorie “Vară canadiană”, mărturisesc sincer că nu le-am putut lăsa din mână până la ultima filă. Are maestrul un dar de a te captiva, de a te prinde în mrejele vrajei lui, cum puţini dintre cei ce-şi zic scriitori au...

 

Aşa mi s-a întâmplat şi cu volumul dedicat lui Noica cu prilejul centenarului naşterii acestuia din 2009. Volumul “Trei întâlniri cu Constantin Noica”, tipărit la “Napoca Star”, ne dezvăluie multe aspecte legate de viaţa şi gândirea filosofului refugiat la Păltiniş, unde a stat peste un deceniu, adică până la trecerea în veşnicie. Aici l-a întâlnit Teodor Tanco, preocupat în cel mai înalt grad de răspândirea culturii române în lume, considerând că un popor fără cultură pregnantă, impunătoare, cu un sistem filosofic bine articulat dispare. în acestă ordine de idei, Teodor Tanco informează că Noica a venit şi la Cluj să se vadă cu mai tânărul filosof Andrei Marga, dar nu dă amănunte sau nu ştie cele discutate, ceea ce, poate, vom afla chiar de la marele nostru profesor, ce conduce UBB-ul... Tanco l-a găsit pe Noica preocupat de căile prin care să impună filosofia lui Blaga în străinătate, unde a făcut şi deplasări în acest scop nobil. Cum l-a găsit clujeanul nostru pe Noica frământat de ideea facsimilării şi fotografierii operei lui Eminescu şi răspândirea caietelor lui pe la toate bibliotecile publice din ţară pentru a fi cunoscute şi păstrate...

 

Pentru a-şi întregi impresiile, Tanco reproduce şi din “Jurnalul de la Păltiniş”, realizat de Gabriel Liiceanu, unele aspecte. între discuţiile la care a asistat scriitorul au fost şi unele legate de dezamăgirile lui Noica. Iată un fragment edificator pentru - aş zice - ceea ce suntem noi, românii, uneori: “Vreau să spun - afirma Noica - că pentru trei lucruri mi s-a întâmplat să mă agit în viaţă: pentru a-l impune pe Caridaleu (un filosof străin, puţin cunoscut la noi) şi n-am reuşit; pentru facsimilarea Caietelor lui Eminescu şi n-am reuşit; în sfârşit, pentru venirea lui Eliade, o vreme, în ţară, legat de proiectul Institutului de orientalistică (...) şi am să-i scriu şi nici să nu mai vină, tocmai ca să nu-mi iasă nici al treilea lucru!”. “Curată disperare!”, comentează Teodor Tanco, pe bună dreptate. Sigur, nu pot să închei aceste însemnări fără să precizez că, spre odihna liniştită a filosofului în decorul atât de drag lui de la Păltiniş, toate Caietele lui Eminescu au fost cuprinse în Corpusul editat de Eugen Simion între anii 2004-2007, la Editura Enciclopedică şi cuprinde 23 de volume însumând 14.000 de pagini. între ele, desigur, şi conţinutul “Caietului roşu”, cu poezii în manuscris ale lui Eminescu, caiet achiziţionat în Germania de profesorul clujean univ. dr. Octavian Şchiau, de la Georg Kremnitz, nepotul Mitei Kremnitz, şi depus la BCU ca pe o comoară inestimabilă.

 

Iată câte motive avem să-l sărbătorim, la 22 aprilie, pe Teodor Tanco, la împlinirea vârstei de 85 de ani, noi transmiţându-i şi pe această cale tradiţionalul “La mulţi ani, maestre!”.

 

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK şi pe Instagram

loading...
Comenteaza