Nokia - lecţii pentru economia naţională

Compania multinaţională Nokia a anunţat că fabrica de la Jucu va fi închisă până la finele lui 2011. Decizia nu surprinde, aceasta semnalându-şi încă din primăvară intenţiile privind prezenţa în România (atunci Nokia a anunţat închiderea centrului de cercetare-dezvoltare). Ceea ce surprinde, poate, este momentul deciziei - la doar trei ani de la demararea producţiei.

Motivul fundamental care se află la baza acestei decizii este evident: globalizarea a determinat creşterea concurenţei pe mapamond în toate ramurile de activitate (în special industria prelucrătoare), iar cea mai severă criză economico-financiară mondială din ultimele decenii a amplificat această tendinţă. Ponderea activităţilor de la Cluj în cadrul Nokia este redusă: în 2010 contribuţie de 3,8% la formarea cifrei de afaceri şi de 2,3% la formarea profitului net al grupului. Cu toate acestea, decizia Nokia constituie un şoc, atât pentru economia locală, cât şi pentru cea naţională. Mai ales că vine într-un moment în care economia europeană (principalul partener economic al României) traversează al doilea val al crizei economico-financiare. Pe de altă parte, se pot desprinde o serie de lecţii pentru economia internă.

Din punct de vedere economic, impactul deciziei Nokia este evident: în 2010 compania a realizat o cifră de afaceri de 6,8 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro), ceea ce reprezintă 30% din produsul intern brut al Clujului, 1,3% din PIB-ul naţional, 4% din exporturile României. Este un şoc în principal pentru economia locală, care a dovedit rezistenţă la primul val de criză tocmai ca urmare a investiţiei Nokia. Cu alte cuvinte, după închiderea fabricii, indicatorii macroeconomici locali şi naţionali se vor deteriora într-un moment în care economia internă resimte deja agravarea climatului macroeconomic mondial şi european. Cu alte cuvinte, această decizie a Nokia are o contribuţie importantă la creşterea probabilităţii ca economia internă să reintre în contracţie în perioada următoare.

Totodată, închiderea Nokia va afecta încasările la buget, atât pe plan local, cât şi naţional. În perioada 2008-2010 compania a realizat un profit brut cumulat de 474 de milioane de lei şi un profit net de 392 de milioane de lei. Cu alte cuvinte, compania a plătit impozit pe profit către statul român de 82 de milioane de lei (19 milioane de euro) în cele trei exerciţii financiare. De asemenea, cheltuielile la bugetul local şi naţional vor creşte temporar, pe fondul costurilor cu trecerea în şomaj a celor câteva mii de angajaţi (direct şi indirect) în cadrul activităţilor Nokia de la Jucu.

Nu în ultimul rând, se menţionează costul social al deciziei Nokia (concedierile), într-un moment în care economia internă nu generează locuri de muncă. Care sunt lecţiile cazului Nokia pentru economia internă? Decizia Nokia din primăvara anului, cu privire la centrul de cercetare-dezvoltare, a demonstrat că economia internă nu a depăşit statutul de ţară căutată doar pentru forţa de muncă ieftină, pentru munca primară. Pe de altă parte, decizia curentă a demonstrat faptul că economia internă nu mai este competitivă nici în sectoarele cu valoare adăugată redusă, în care factorul muncă are o pondere importantă, iar majoritatea investiţiilor străine directe în economia naţională din ultimele două decenii au vizat avantajul comparativ: costul redus al forţei de muncă.

Putem deduce că perspectivele sunt nefavorabile pentru evoluţia investiţiilor străine directe pe plan intern - de altfel, acestea s-au contractat pe parcursul ultimilor ani - mai ales că această globalizare a atins Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. În al doilea rând, cazul Nokia demonstrează importanţa existenţei şi implementării unei strategii de dezvoltare durabilă pe plan intern (nu putem vorbi de aceasta în ultimele două decenii). O astfel de strategie ar presupune o atitudine proactivă pentru investiţii, nu doar momente de bucurie/festivism pentru orice interes al unei companii străine pentru o eventuală investiţie pe plan intern.

Nu în ultimul rând, se desprinde lecţia importanţei investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, atât la nivel macroeconomic (şcolarizare şi cercetare), cât şi microeconomic (la nivel de companie). Fără nuclee importante de cercetare- dezvoltare economia internă nu poate urca pe scara valorică.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital