OGM: A fi sau a nu fi? Iată întrebarea...
- Scris de Virgil Lazar
- 17 Sep 2010, 23:57
- Justiţie
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Aflăm cu stupoare, din unele ziare, că un ministru al puterii este reprezentantul americanilor de la Monsanto. Adică al cercetătorilor care au pus la punct tehnologia de modificare genetică a unor organisme, în special a plantelor de cultură, temă încă la mare dispută în toată lumea.
De la început se cuvine să spun însă, de dragul adevărului, că tehnica aceasta este, în sinea ei, genială. Să ajungi ca, printr-un “implant” genetic de la o plantă sau un animal cu rezistenţă la îngheţ sau la secetă, ori la unele boli specifice, introducând gena lor la altele precum grâul, porumbul, soia şi să le determini astfel noi caracteristici este un pas ştiinţific de zile mari... Introduse în cultură, plantele genetic modificate (OGM-uri, cum se denumesc în literatura de specialitate internaţională) înseamnă recolte colosale, prefigurând perspectiva eliminării foametei în multe ţări subdezvoltate. Fapt ce a determinat, de altfel, state precum Argentina, Brazilia să extindă aceste culturi pe suprafeţe întinse.
Numai că oamenii de ştiinţă trag un serios semnal de alarmă, declarând, cu agumente forte şi probe imbatabile, că aceste plante, genetic modificate, distrug biodiversitatea. Adică întreaga floră din jur, pe care o atacă agresiv, prin înmulţirea lor fără oprelişti. Universitarul clujean Vasile Cristea, împreună cu profesoara belgiană Simone Deiraeyer, au publicat chiar o carte pe această temă, intitulată “De la biodiversitate la OGM-uri”. Adică, “ce alegem?!”. Apoi, cei doi oameni de ştiinţă subliniază că începutul datează din 1973, când doi cercetători americani au reuşit să transfere gena de la un virus cancerigen la o bacterie. Succes după care performanţele s-au ţinut lanţ: s-a produs interferon de 200 de ori mai ieftin decât cel obţinut prin extragerea din sângele uman; s-a obţinut o bacterie transgenică având rol de sintetizare a insulinei umane; s-a “născut” primul animal transgenic şi, paralel, s-a realizat prima plantă transgenică: un soi de tutun rezistent la antibiotice. Şi apoi - iată primejdia - au apărut şi în Europa culturi în câmp şi deci primele producţii din plante transgenice, în 1986, la care
s-au adăugat animale transgenice destinate, s-a zis, doar producţiei de medicamente. Într-un cuvânt, Cutia Pandorei s-a deschis fără prea mari rezerve, având în vedere şi miliardele ce se încasează din această descoperire.
E bine?! E rău?! Ca să putem trage o concluzie cât de cât apropiată de adevăr, pot spune că, în urmă cu câţiva ani, mi-a căzut în mână raportul unei comisii internaţionale de oameni de ştiinţă voluntari care au cercetat şi România din acest punct de vedere. În acel raport se scria, negru pe alb, că între Cluj şi Turda sunt suprafeţe cultivate cu soia modificată genetic. La Braşov se cultivau discret cartofi OGM, cu frunza de tipul urzicii, menită să alunge gândacul de Colorado.
De asemenea, raporul respectiv semnala şi de unde ni se pot trage necazurile: “zestrea” nouă a plantelor modificate genetic, dublată de livrarea la pachet cu îngrăşăminte chimice extrem de concentrate, le “ajută” să răzbată şi să distrugă orice vegetaţie din jur. Şi, oricât s-ar izola cultura respectivă, insectele polenizatoare, vântul şi chiar omul le permit să dezerteze pe distanţe neprevăzute, infectând terenurile cultivate sau vegetaţia cu planta respectivă: porumb, grâu, orez. Apoi, mai grav a fost şi faptul că dintr-un soi de orez genetic modificat, scria în raport, au murit oameni. Explicaţia a fost aceea că, în transferul de gene, cercetătorii nu pot stăpâni încă până la capăt procesul. Adică, implantată în genomul plantei primitoare, gena plantei donatoare se aşază “unde vrea”, în mod necontrolat. Într-un astfel de caz apar probleme grave la consumatori, fapt ce a generat şi procese în SUA ... Rămâne în sarcina savanţilor să decidă cum apărăm biodiversitatea care este, în fapt, viaţa în sine a planetei.
...
Iar atunci când ai în faţă farfuria cu plăcintă din mălai sau în pungă “floricele” din astfel de porumb, să nu fii nevoit să filosofezi: “a fi sau a nu fi?!”.Cel mai bine este să urmăm în asemenea împrejurări, încă neclare, “filosofia” ţăranului : “mai bine lipsă!” Deocamdată!
Numai că oamenii de ştiinţă trag un serios semnal de alarmă, declarând, cu agumente forte şi probe imbatabile, că aceste plante, genetic modificate, distrug biodiversitatea. Adică întreaga floră din jur, pe care o atacă agresiv, prin înmulţirea lor fără oprelişti. Universitarul clujean Vasile Cristea, împreună cu profesoara belgiană Simone Deiraeyer, au publicat chiar o carte pe această temă, intitulată “De la biodiversitate la OGM-uri”. Adică, “ce alegem?!”. Apoi, cei doi oameni de ştiinţă subliniază că începutul datează din 1973, când doi cercetători americani au reuşit să transfere gena de la un virus cancerigen la o bacterie. Succes după care performanţele s-au ţinut lanţ: s-a produs interferon de 200 de ori mai ieftin decât cel obţinut prin extragerea din sângele uman; s-a obţinut o bacterie transgenică având rol de sintetizare a insulinei umane; s-a “născut” primul animal transgenic şi, paralel, s-a realizat prima plantă transgenică: un soi de tutun rezistent la antibiotice. Şi apoi - iată primejdia - au apărut şi în Europa culturi în câmp şi deci primele producţii din plante transgenice, în 1986, la care
s-au adăugat animale transgenice destinate, s-a zis, doar producţiei de medicamente. Într-un cuvânt, Cutia Pandorei s-a deschis fără prea mari rezerve, având în vedere şi miliardele ce se încasează din această descoperire.
E bine?! E rău?! Ca să putem trage o concluzie cât de cât apropiată de adevăr, pot spune că, în urmă cu câţiva ani, mi-a căzut în mână raportul unei comisii internaţionale de oameni de ştiinţă voluntari care au cercetat şi România din acest punct de vedere. În acel raport se scria, negru pe alb, că între Cluj şi Turda sunt suprafeţe cultivate cu soia modificată genetic. La Braşov se cultivau discret cartofi OGM, cu frunza de tipul urzicii, menită să alunge gândacul de Colorado.
De asemenea, raporul respectiv semnala şi de unde ni se pot trage necazurile: “zestrea” nouă a plantelor modificate genetic, dublată de livrarea la pachet cu îngrăşăminte chimice extrem de concentrate, le “ajută” să răzbată şi să distrugă orice vegetaţie din jur. Şi, oricât s-ar izola cultura respectivă, insectele polenizatoare, vântul şi chiar omul le permit să dezerteze pe distanţe neprevăzute, infectând terenurile cultivate sau vegetaţia cu planta respectivă: porumb, grâu, orez. Apoi, mai grav a fost şi faptul că dintr-un soi de orez genetic modificat, scria în raport, au murit oameni. Explicaţia a fost aceea că, în transferul de gene, cercetătorii nu pot stăpâni încă până la capăt procesul. Adică, implantată în genomul plantei primitoare, gena plantei donatoare se aşază “unde vrea”, în mod necontrolat. Într-un astfel de caz apar probleme grave la consumatori, fapt ce a generat şi procese în SUA ... Rămâne în sarcina savanţilor să decidă cum apărăm biodiversitatea care este, în fapt, viaţa în sine a planetei.
...
Iar atunci când ai în faţă farfuria cu plăcintă din mălai sau în pungă “floricele” din astfel de porumb, să nu fii nevoit să filosofezi: “a fi sau a nu fi?!”.Cel mai bine este să urmăm în asemenea împrejurări, încă neclare, “filosofia” ţăranului : “mai bine lipsă!” Deocamdată!
DISTRIBUIE
Comenteaza
