Prima: un grup de elevi şi cadre didactice de la Grupul Şcolar de Chimie “Terapia”, din Cluj-Napoca, a avut iniţiativa de a cere Primăriei “...reamenajarea Canalului Morii şi valorificarea lui ca zonă pietonală, cu apă curată, vegetaţie, aer respirabil”, având în vedere că locuitorii municipiului “...sunt puşi în situaţia de a evita acest canal din cauza mirosului şi aspectului respingător”, situaţie semnalată de mulţi ani şi pentru care se consideră că rezolvarea era acoperirea integrală a Canalului.
Pentru că în articolul din 13.10.2008 m-am ocupat în detaliu de această temă, o să trec la cea de-a doua informaţie, şi anume la replica domnului Sorin Apostu, primar interimar al urbei, care promite că imediat după aprobarea bugetului pe 2009 se va demara un proiect ce se va ocupa de “reabilitarea malurilor din zona centrală”, acţiune ce “ar trebui finalizată până la sfârşitul acestui an”. Deşi am o nedumerire (de ce numai în zona centrală?) şi o îndoială (un proiect complex care trebuie să aibă în vedere întregul traseu, cu zonele amorfe, cere câteva luni de studiu şi avize), răspunsul edilului-şef, alimentează speranţa că ar fi şanse să se schimbe optica vizavi de relaţia Oraşul şi Apa. Sau, mai corect, “şi apele”, deoarece dispunem, spre norocul nostru, de mai multe cursuri de apă şi lacuri.
E adevărat că, în urmă cu trei ani, a început o acţiune de refecare a digurilor şi amenajare a malurilor pe porţiunea baraj-Mănăştur şi podul – Stăvilar Garibaldi (deşi existase o temă-ofertă din partea filialei transilvane a Ordinului Arhitecţilor din România – OAR, de amenajare a întregului curs), dar această intervenţie nu a depăşit cu mult o altă abordare din anii 70 ai secolului trecut, denumită de “regularizare şi înfrumuseţare (!) a malurilor Someşului”.
Or, în ultimele decenii, în
practica internaţională, interesată tot mai mult de promovarea biodiversităţii,
de îmbunătăţirea microclimatului pe suprafeţe cât mai mari din intravilanul
mineral al oraşului şi asigurarea unor relaţii cât mai intime cu natura
(remediul cunoscut împotriva stresului şi al disconfortului fizic). Se
urmăreşte şi o NOUĂ IMAGINE/new look a/al oraşului prin deschiderea/orientarea
acestuia către apă. în acest scop, unele oraşe au desfiinţat zonele industriale
dintre oraş şi apă (
La Louisville – SUA, dezvoltat de-a lungul
cursului Ohio, Autostrada realizată în 1972 va fi coborâtă între apă şi oraş, pe locul fostei zone
portuare se va naşte un Waterfront Park cu multe spaţii active- de la sport,
manifestări culturale, până la promenade tematice. La rândul său, el va atrage
nu numai populaţia şi turiştii, ci şi reconversii ale vecinătăţilor sau noi
nuclee de interes. Asemenea operaţiuni urbane vor deveni tot mai multe în
ultimul timp şi printre ultimele realizări am aminti
Desigur, revenind în Cluj-Napoca, noi nu dispunem nici de maiestuosul curs al Dunării de la Galaţi, Brăila sau Tulcea, nici de lacul de acumulare de la Orşova şi nici de întinderea de ape de la Constanţa. Şi totuşi, cu un efort conceptual major – un concurs naţional de idei – cursul Someşului Mic ar putea deveni mult mai mult decât o carte de vizită, un brand, respectiv nu numai un factor de continuitate şi coagulare între oraşul de azi şi Metropola de mâine, ci şi o axă a polilor de interes. în cadrul unor studii, 1979-1993, evidenţiam că pe lângă aceşti poli ( cu profil administrativ, financiar, cultural) aveau şanse de dezvoltare şi şase nuclee de agrement, toate având posibilitatea de a fi unite la nivelul anilor 70 cu pietonale majore.
întorcându-ne la deschiderea oraşului spre Someş, cu preponderenţa spaţiilor publice (promenade, scuaruri, pieţe civice), am aminti că abia în prima jumătate a secolului XX apar unele preocupări cum sunt Parcul Sportiv Universitar şi Grădina Publică, pentru ca după 1960 să se orienteze către apă centrul cartierului “Eremia Grigorescu”, Piaţa Sporturilor, Piaţa Napoca, versantul sudic al Cetăţuii, Piaţa Abator şi Grădina Feroviarilor. Din păcate, schiţele de sistematizare de dinaintea lui 1990 nu vor da mai multă atenţie Someşului.
Nici după 1989 nu se semnalează o schimbare de optică la nivelul gândirii de ansamblu din 1998, iar în ultimii ani, iniţiativa privată pare să nu aibă constrângeri (vom primi oare vreodată dezminţire legat de “waterfrontul” din zona Abator?), în afirmarea intereselor pentru că nu are în faţă un interlocutor care să ştie ce vrea de la acest potenţial deosebit, cursul Someşului. în plus, s-ar putea ca circulaţia auto să ia locul promenadelor, spaţiilor verzi, dictatura automobilului sfidând multe din calităţile necesare unui confort urban.
Amintim că, din cei peste 13 kilometri ai râului în intravilan, în anii 80 mai rămăsese în stare naturală doar 1/7 din traseu. Credem însă că un studiu multicriterial şi aprofundat, ce ar include în Axa Albastră (Sud Vest-Nord Est) a oraşului Canalul Morilor, axele transversale, respectiv deschiderile unor spaţii civice prezente şi în perspectivă – viitori poli de interes, precum şi spaţiile verzi adiacente, ar permite crearea unei spine a echipamentelor de prim rang ale civilizaţiei contemporane cu iradieri benefice şi în restul ţesutului urban.
Dar va reuşi oare Primăria sau Societatea Civilă, mai ales, să pretindă o astfel de viziune viitorului Plan Urbanistic General - PUG ?! Cert este că numai o abordare a oraşului într-o asociere intimă, dar şi creativă, imprimată cu atuu-rile cadrului natural, ne poate promova în eşalonul oraşelor de elită.
