DISTRIBUIE
Aceasta constituie un important instrument de politică economică, prin care se controlează oferta de monedă într-o economie şi rata directoare de dobândă, fiind utilizată pentru a influenţa nivelul preţurilor şi activitatea economică.
De-a lungul ultimelor decenii, perspectivele cu privire la rolul politicii monetare au cunoscut o evoluţie radicală, de la perspectiva keynesiană (conform căreia politica monetară constituie un instrument de politică economică putând influenţa evoluţia cererii agregate, şi, implicit, a creşterii economice şi a ratei şomajului), la cea monetaristă (pe termen lung, inflaţia este un fenomen monetar). Pe parcursul celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-al Doilea Război Mondial am asistat la predominanţa perspectivei keynesiene. Astfel, băncile centrale de pe mapamond au redus dobânzile de referinţă către niveluri minime istorice şi au implementat programe de cumpărare de active (“quantitative easing”). Trebuie menţionat că majoritatea studiilor economice demonstrează că, în condiţii de normalitate, băncile centrale stabilesc dobânda de referinţă în funcţie de evoluţia inflaţiei în raport cu ţinta de inflaţie şi de evoluţia produsului intern brut (PIB) în raport cu PIB-ul potenţial (în literatura economică, numele de Regula lui Taylor). Totodată, menţionăm faptul că deciziile de politică monetară afectează deciziile de consum/investiţii, dar şi pe cele de alocare a activelor.
Ce s-a întâmplat cu politica monetară pe plan intern în 2010 şi care sunt perspectivele pentru anul curent? În prima parte a anului, Banca Naţională a României (BNR) a continuat procesul de normalizare a politicii monetare, reducând dobânda de referinţă până la nivelul minim istoric de 6,25% (la şedinţa din luna mai). Ulterior, acest proces de normalizare a politicii monetare a fost întrerupt de măsurile de consolidare bugetară anunţate de guvern la vremea respectivă şi implementate începând cu 1 iulie (din care majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) de la 19 la 24%, cu impact pentru rata inflaţiei). La prima şedinţă de politică monetară din acest an BNR a decis menţinerea dobânzii de referinţă (la nivelul de 6,25%), precum şi a ratelor rezervelor minime obligatorii la pasivele în lei şi valută ale instituţiilor de credit. Decizia băncii centrale are la bază în principal preocupările cu privire la presiunile inflaţioniste (rata inflaţiei s-a situat în a doua jumătate a anului 2010 în intervalul 7-8% an/an, comparativ cu perioada similară a anului 2009).
La ce ne-am putea aştepta din punct de vedere al politicii monetare în 2011? Evoluţia indicatorilor macroeconomici exprimă premise de atingere a punctului de maximă intensitate a crizei economice pe plan intern în primele luni ale anului curent. Acest scenariu este însă condiţionat de menţinerea unui climat macroeconomic internaţional predominant favorabil, precum şi de realizarea cu succes a procesului de ajustare bugetară şi de implementarea reformelor convenite cu instituţiile financiare internaţionale. Deşi ne aşteptăm la o stabilizare a economiei interne, aceasta va continua să evolueze sub potenţial. Cu alte cuvinte, strict din punct de vedere al ecartului PIB-ului în raport cu nivelul potenţial, există încă spaţiu ca banca centrală să reducă dobânda de referinţă în 2011. Mai ales că noi reduceri ale dobânzii de referinţă ar influenţa favorabil investiţiile, componentă de a cărei evoluţie depinde procesul de relansare economică.
În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste, teoretic ar trebui să ne aşteptăm în 2011 la reducerea acestora, pe măsura atenuării efectelor majorării TVA-ului. Cu alte cuvinte, prin abordarea “forward-looking”, rata dobânzii de politică monetară s-ar putea reduce dacă se confirmă aşteptările de atenuare a presiunilor inflaţioniste. Cu toate acestea, ţintele de inflaţie ale băncii centrale par încă foarte ambiţioase comparativ cu nivelurile consemnate în prezent. Aşadar, componenta inflaţie ar putea continua să apese nefavorabil în deciziile de politică monetară ale BNR, mai ales că recentele presiuni inflaţioniste generate de majorarea preţurilor de combustibili ar putea contribui la o menţinere a ratei inflaţiei departe de ţinta băncii centrale pentru anul curent. În concluzie, există spaţiu să asistăm în acest an la reduceri ale dobânzii de referinţă a BNR în 2011 (în scenariul macroeconomic actual, previzionez o reducere la 5,75%), cu impact pozitiv pentru investiţii. Trebuie să aşteptăm şedinţa de politică monetară din februarie, când se va discuta şi raportul trimestrial privind inflaţia.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
Ce s-a întâmplat cu politica monetară pe plan intern în 2010 şi care sunt perspectivele pentru anul curent? În prima parte a anului, Banca Naţională a României (BNR) a continuat procesul de normalizare a politicii monetare, reducând dobânda de referinţă până la nivelul minim istoric de 6,25% (la şedinţa din luna mai). Ulterior, acest proces de normalizare a politicii monetare a fost întrerupt de măsurile de consolidare bugetară anunţate de guvern la vremea respectivă şi implementate începând cu 1 iulie (din care majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) de la 19 la 24%, cu impact pentru rata inflaţiei). La prima şedinţă de politică monetară din acest an BNR a decis menţinerea dobânzii de referinţă (la nivelul de 6,25%), precum şi a ratelor rezervelor minime obligatorii la pasivele în lei şi valută ale instituţiilor de credit. Decizia băncii centrale are la bază în principal preocupările cu privire la presiunile inflaţioniste (rata inflaţiei s-a situat în a doua jumătate a anului 2010 în intervalul 7-8% an/an, comparativ cu perioada similară a anului 2009).
La ce ne-am putea aştepta din punct de vedere al politicii monetare în 2011? Evoluţia indicatorilor macroeconomici exprimă premise de atingere a punctului de maximă intensitate a crizei economice pe plan intern în primele luni ale anului curent. Acest scenariu este însă condiţionat de menţinerea unui climat macroeconomic internaţional predominant favorabil, precum şi de realizarea cu succes a procesului de ajustare bugetară şi de implementarea reformelor convenite cu instituţiile financiare internaţionale. Deşi ne aşteptăm la o stabilizare a economiei interne, aceasta va continua să evolueze sub potenţial. Cu alte cuvinte, strict din punct de vedere al ecartului PIB-ului în raport cu nivelul potenţial, există încă spaţiu ca banca centrală să reducă dobânda de referinţă în 2011. Mai ales că noi reduceri ale dobânzii de referinţă ar influenţa favorabil investiţiile, componentă de a cărei evoluţie depinde procesul de relansare economică.
În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste, teoretic ar trebui să ne aşteptăm în 2011 la reducerea acestora, pe măsura atenuării efectelor majorării TVA-ului. Cu alte cuvinte, prin abordarea “forward-looking”, rata dobânzii de politică monetară s-ar putea reduce dacă se confirmă aşteptările de atenuare a presiunilor inflaţioniste. Cu toate acestea, ţintele de inflaţie ale băncii centrale par încă foarte ambiţioase comparativ cu nivelurile consemnate în prezent. Aşadar, componenta inflaţie ar putea continua să apese nefavorabil în deciziile de politică monetară ale BNR, mai ales că recentele presiuni inflaţioniste generate de majorarea preţurilor de combustibili ar putea contribui la o menţinere a ratei inflaţiei departe de ţinta băncii centrale pentru anul curent. În concluzie, există spaţiu să asistăm în acest an la reduceri ale dobânzii de referinţă a BNR în 2011 (în scenariul macroeconomic actual, previzionez o reducere la 5,75%), cu impact pozitiv pentru investiţii. Trebuie să aşteptăm şedinţa de politică monetară din februarie, când se va discuta şi raportul trimestrial privind inflaţia.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
DISTRIBUIE
Comenteaza
