Potenţialul economiei României (I)

În faţa celui de-al doilea val al celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, unul din aspectele cele mai dezbătute de economişti pe mapamond se referă la potenţialul economic.

Mai bine spus, la impactul crizei economico-financiare asupra evoluţiei acestei variabile - produs intern brut potenţial (PIB).

Teoretic, PIB al unei ţări poate fi descompus în componentele ciclică şi structurală (potenţial). Prima este determinată de factori conjuncturali/ciclici (cu impact pe termen scurt), iar PIB-ul potenţial este determinat de factori structurali (nivelul generat de utilizarea la capacitate deplină a factorilor de producţie). Cu alte cuvinte, când ne referim la evoluţia PIB potenţial avem în vedere ritmul sustenabil de evoluţie a unei economii pe termen mediu şi lung. Evoluţia componentei structurale a PIB este dependentă de modificările care intervin la nivelul factorilor structurali: capitalul investit în economie, forţa de muncă, inovaţia tehnologică, factorul total de productivitate. De asemenea, această componentă este dependentă şi de mediul economic şi legislativ: regimul fiscal, respectarea proprietăţii, gradul de reglementare a pieţelor, funcţionarea eficientă şi credibilă a sistemului financiar, rigiditatea din piaţa forţei de muncă. În mod normal, crizele economico-financiare afectează potenţialul unei economii. În perioada de contracţie economică asistăm la deprecierea capitalului uman şi financiar. Impactul este major în contextul crizelor severe - situaţia curentă.

Analiza ritmului de evoluţie a PIB potenţial este importantă pentru toţi agenţii economici. În luarea deciziilor de investiţii, companiile iau în calcul variabile economice fundamentale, un rol important fiind acordat potenţialului economic al unei economii. De asemenea, această variabilă influenţează dinamica pieţei forţei de muncă, cu impact direct pentru populaţie. Nu în ultimul rând, această variabilă este importantă pentru luarea deciziilor de politică macroeconomică: băncile centrale aplică reguli de politică monetară în care este acordată o pondere importantă ritmului de evoluţie a PIB potenţial; iar guvernele pot adopta şi implementa măsuri menite să contribuie la majorarea acestei variabile (reforme structurale), cu consecinţe pozitive pe termen mediu şi lung. Există mai multe metode pentru estimarea PIB potenţial, rezultatele acestora însă trebuie să fie privite echilibrat, mai ales în contextul perioadelor cu grad ridicat de incertitudine macrobursieră pe mapamond.

Economia României a cunoscut transformări importante pe parcursul ultimelor trei decenii: "default-urile" din ultimul deceniu al perioadei comuniste (1981, 1986); tranziţia la economia de piaţă; avântul economic din perioada 2000-2008; resimţirea celei mai severe crize economico-financiare mondiale şi a consecinţelor acesteia. Aceste evenimente au influenţat evoluţia potenţialul economiei interne.

Se poate observa impactul şocurilor asupra evoluţiei PIB potenţial: tendinţa descendentă consemnată din 1980 până la jumătatea anilor 1990 (în contextul "default-urilor", dar şi a declinului sever al cererii externe după căderea regiumului comunist); stabilizarea şi iniţierea unui trend ascendent, care a culminat la jumătate anilor 2000 (în contextul investiţiilor străine de capital, care au vizat iniţial oportunităţile de export (privatizări, dar şi delocalizarea producţiei), dar şi satisfacerea cererii interne (care a fost puternic afectată negativ de ajustările din perioada tranziţiei la economia de piaţă); tendinţa descendentă din ultimii ani, determinată de criza economico-financiară mondială (şocul a fost foarte puternic pentru economia internă, care a trecut rapid de la o etapă de supraîncălzire (2007, începutul lui 2008) la cea mai severă contracţie din 1992.

În prezent ritmul potenţial de evoluţie a economiei interne se situează în apropierea pragului de 2% (în 2005 rata de evoluţie a PIB potenţial consemna un nivel de aproximativ 4,5%). Cu alte cuvinte, observăm o diminuare puternică a perspectivelor de evoluţie a economiei interne pe termen lung, în contextul resimţirii primului val al celei mai severe crize economico-financiare mondiale din ultimele decenii. Al doilea val al crizei (traversat în prezent de zona euro - principalul partener economic al României) va imprima noi tendinţe nefavorabile pentru potenţialul economiei interne.

Care sunt principalele explicaţii fundamentale ale acestor evoluţii recente ale ritmului potenţial de evoluţie a economiei interne? În anii de criză economico-financiară am asistat la declinul investiţiilor: formarea brută de capital fix s-a contractat cu 21% an/an în 2009, cu 15% în 2010 şi cu 4% în primul semestru din 2011). Concomitent, am asistat la deteriorarea condiţiilor la nivelul pieţei forţei de muncă. Cea mai afectată categorie a fost tineretul - rata şomajului în rândul persoanelor cu vârstă până la 25 de ani se situa în iunie la 22,8%, într-o economie cu una din cele mai reduse rate de participare a populaţiei active la piaţa forţei de muncă din Europa.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital