Ruşii...

Ruşii...
Da, au venit, sunt aici în România ca investitori într-un domeniu cam ocolit de alţii. Pentru că ei nu sunt interesaţi nici de baruri, nici de discoteci sau restaurante. Ei privesc lumea prin prisma trăiniciei. Sunt gravi, serioşi şi tenace în tot ceea ce fac. Dar ce fac?!

Industrie siderurgică. Industrie grea, pretenţioasă şi privită cu multă seriozitate. Industrie ce pretinde un curaj desoebit, dar şi performanţe profesionale de vârf. Şi iată, revista Transilvania Business
ne dezvăluie că pe ruşi îi putem întâlni la Câmpia Turzii, la Oţelul Roşu, la Târgovişte etc.

Ei au preluat, într-un fel, siderurgia românească. Este vorba despre marele grup rusesc Mechel, un holding internaţional de proporţii, care are unităţi de producţie în numeroase alte ţări, inclusiv în SUA. "Ei bine - mi-am zis - dacă au ajuns ruşii şi în SUA, această mare ţară, dată
de pământ de afacerile oneroase ale şmecherilor lor, chiar că este terminată definitiv. Prin efectul dezastruos al crizei din SUA - a cărei undă de şoc ne-a lovit pe toţi - se confirmă, dacă mai era cazul, teoria lui Marx privind capitalismul ajuns în stadiul imperialismului, care şi în cazul SUA a trăit doar pe seama războaielor şi, deci, a industriei militare. Experienţa tristă a SUA ne explică şi de ce poporul rus nu doreşte economia de piaţă liberă, ci, mai degrabă, capitalism de stat, cum a dezvăluit recent un sondaj făcut acolo.

Dar revenind la ruşii "noştri", să mai spunem că acest holding Mechel deţine locul I în ceea ce priveşte rezervele de cărbune cocsificabil, producţia de sârmă şi de oţeluri speciale şi locul II în ceea ce priveşte oţelul beton. Iar în ceea ce ne priveşte pe noi, românii, aflăm din aceeaşi revistă că la Oţelul Roşu ei folosesc un cuptor unic în Europa, unde se află în exploatare şi o maşină de turnat continuu ţagle, maşină considerată ca eficienţă şi randament a treia din lume... Iată aşadar că investitorii ruşi au abordat frontal un domeniu cheie pentru o ţară care, în declaraţiile oficiale, doreşte să se dezvolte, dar pe care investitorii mari o ocolesc din "n" motive, dar mai ales din cauza unei legislaţii atât de "mobile" încât ceea ce s-a decretat azi mâine nu mai e valabil. Şi atunci pe ce să se bazeze investitorii de cursă lungă?!

Revenind la ruşi şi la experienţa de la noi, aflată încă, să zicem, într-un stadiu incipient privind relaţiile de colaborare cu Rusia, înţelegem mai bine de ce Angela Merkel pune accent pe acestea. Pentru că nu este vorba numai de interesul Germaniei pentru gazul metan rusesc, e adevărat, atât de necesar industriei din ţara sa, dar şi de o anumită conduită în aceste legături economice şi sociale cu accent de prietenie, şi nu de dictat. Pentru că dacă este vorba de dictat, scutul din Constanţa practic nu valorează aproape nimic, dacă-i vorba despre ruşi. Pentru că am aflat din presă că o superrachetă rusească poate trece pru el ca prin ...brânză. Astfel că "marele licurici" nu mai prea străluceşte pe bolta ocrotirii aliaţilor...

Vorbind despre investitori, eu, personal, sunt dezamăgit de prezenţa atât de puţin numeroasă a investitorilor germani în Transilvania, zonă unde au lăsat tradiţii şi o cultură propice progresului de tip occidental, dar unde, cu excepţia zonei Sibiului, ei nu există. Păcat!Pentru că aici ar fi găsit condiţii pentru un "land" bogat şi fertil, care, printr-o producţie "nemţeşte" pusă la punct, ar fi - şi poate fi - un atu temeinic pentru investitori. Dar timpul nu e pierdut niciodată dacă ştii să-l pinzi. Mai ales că limba germană este din ce în ce mai răspândită pentru că sunt linii germane de studii pe toate treptele de învăţământ, dascăli bine pregătiţi, astfel că trebuie doar stârnit interesul pentru o revenire. Şi aceasta n-o pot face decât autorităţile prin facilităţile pe care trebuie să le creeze acestor investitori, plătitori de impozite şi creatori de locuri de muncă, plus mărfurile de calitate care pot ajunge şi în casele românilor. Să mai sperăm?!

 

 

Comenteaza