Presupunem că echipele care s-au angajat la “concursul de idei” pentru noul PUG au în vedere palierele menţionate, deşi dacă ne-am opri numai la ultimul, Asociaţia Metropolitană, sunt încă multe incertitudini, de la criteriile de alcătuire (unde nu prea ies în evidenţă trimiteri la experienţa internaţională, destul de bogată) la obiective privind dezvoltarea pe orizontală şi obligaţiile intercomunitare. Să presupunem însă că efortul concurenţilor se va cala cu precădere pe Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoa, finalizată în decembrie 2006. Documentul, fără a acoperi integral situaţia existentă, dă o serie de date din intervalul 2004-2006, care, nealăturate unei statistici anterioare, nu vor permite interpolări, respectiv estimări pentru următorii cinci-zece-cincisprezece ani, cu atât mai mult cu cât lipseşte o apreciere a dinamicii sporului natural şi migrator pentru deceniul următor.
Or, în recomandările Comunităţii Europene privind dezvoltarea, populaţia joacă un rol esenţial natalitate-mortalitate, categorii de vârstă, pregătire profesională, situaţia cuplurilor şi altele. în funcţie de număr se dau indicatorii privind necesarul de fond locativ (unităţi, metri pătraţi locuibili, dotări, de la creşe la comerţ, locuri în spitale şi altele), spaţii verzi. Rezultă apoi un necesar de spaţiu de circa 240 de metri pătraţi de locuitor, în această cifră intrând suprafeţele necesare pentru echipamente publice comerţ-servicii, locuinţe, spaţii plantate, circulaţii, activităţi productive şi altele. Noi, cu 210 metri pătraţi pe locuitor, eram sub această normă din 2007.
De exemplu, la echipamente publice plus comerţ, plus servicii, noi nu ne apropiem de 29-54 metri pătraţi pe locuitor, iar la necesarul de fond locativ suntem cu 88 de metri pătraţi pe locuitor sub baremul superior de 150 metri pătraţi din oraşele europene similare ca populaţie. Pe de altă parte, “strategia” clujeană are în vedere doar uneori orizontul 2013, majoritatea “proiectelor” (enunţări de intenţii) având ca “termen de realizare” 2008. Or, anul 2008 s-a dus, iar proiectele în cauză, nerealizate nu mai pot fi o bază pe care să se construiasacă viziunea noului PUG. întorcându-ne la PUG 1998 (anul finalizării), el a apelat pentru capitolul privind locuirea la trei documentaţii prealabile: o anchetă sociologică, un studiu cu “problemele locuirii” şi un altul privind “fondul locativ” (cu o analiză foarte detaliată).
Dacă avem în vedere numai ancheta (realizată de echipa de la Metromedia Transilvania /UBB Cluj, în colaborare cu proiectantul de la Direcţia de Urbanism), aceasta semnala foarte multe aspecte ce nu puteau fi neglijate. Nu ne putem permite, cred, să decidem unilateral în numele unei comunităţi de peste 300.000 de locuitori (şi nu i-am luat în calcul pe cei flotanţi) fără a cunoaşte nevoile şi aspiraţiile unei populaţii supuse după 1989 unui proces alert de metamorfozare. Dacă “strategia” din 2006 nu a dorit să se implice în prevederile aprobate de Consiliul Local în 1999, ar fi fost recomandabil ca înainte de lansarea temei noului PUG să se declanşeze măcar o serie de dezbateri cu cei de specialitate (prevede şi legea) pentru a se semnala argumentat (!) aspectele bune şi rele, respectiv ce se poate prelua (nu cred că negăm totul), ce ipoteze trebuie abandonate sau ce direcţii merită în continuare a fi investigate.
Poate că aceleaşi dezbateri ar fi permis şi o încercare de înscriere în contextul naţional, pentru că dinamica economică după 2000 a început deja să facă o triere şi să semnaleze emergenţa de noi actori zonali competitivi. Să presupunem din nou că echipele ce s-au înscris la concurs au luat cunoştinţă de “conceptul strategic de dezvoltare teritorială”/România 2030 şi că ceea ce vor propune va ţine seama şi de aceste recomandări atunci când vor sugera ţinte pe termen mediu şi lung. Presupunem, de asemenea, că viitorul PUG, atunci când va începe să-şi contureze reglementările, nu va uita nici de unele recomandări ale Comunităţii Europene, cum ar fi integrarea într-un sistem teritorial policentric echilibrat, promovarea coeziunii teritoriale (economice, sociale, fără a neglija şi biodiversitatea), integrarea reciproc avantajoasă urban-rural, semnalarea zonelor/coridoarelor de concentrare a fluxurilor, dar şi a zonelor defavorizate, punerea în valoare a patrimoniului natural şi cultural şi măsuri de protecţia mediului etc.
Iar dacă ne gândim la competitivitate, trebuie găsite pârghiile devenirii municipiului, cu adevărat, o Metropolă, alături de Bucureşti şi Timişoara, singurele recunoscute la nivel naţional (în contextul “arii metropolitane de creştere”). Dar poate că noul PUG va reuşi să ne convingă şi care ar putea fi adevărata vocaţie a municipiului la acest început de secol, dar nu numai pe plan naţional. O dată definită această ţintă şi adoptând politica Barcelonei (în 20 de ani s-au schimbat, pare-se, patru primari, dar nu şi strategia sa de dezvoltare...), am putea, prin concentrarea eforturilor tuturor actorilor, să facem paşi mari pentru o afirmare de prestigiu european.
Pentru moment însă să ne întoarcem la 22 decembrie 2008, când se vor depune propunerile pentru “Concursul de idei” şi după care, printr-o nouă selecţie, se va alege echipa câştigătoare. Căutând să aspirăm la un PUG pe măsura pretenţiilor, trebuie să presupunem că fără a avea la dispoziţie multitudinea de studii premergătoare şi promiţând termenul cel mai redus (cât oare?) costul la proiectare cel mai scăzut, echipa câştigătoare va face minuni şi se va bucura şi peste cinci-zece ani numai de felicitări.
