Evenimente
Pe 22 iunie, la împlinirea a 70 de ani de la începerea războiului pentru eliberarea Basarabiei - dar şi a operaţiunii Barbarossa, prin care Germania nazistă ataca Uniunea Sovietică, la o şuetă lejeră între prieteni, la televiziunea pro-prezidenţială favorită, preşedintele României, Traian Băsescu, a lansat una dintre cele mai consternante acuzaţii la adresa Regelui Mihai: trădarea intereselor naţionale prin actul abdicării de la 30 decembrie 1947, dar şi o anumită vină în desfăşurarea Holocaustului pe teritoriul României.
"Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?", a comentat Băsescu.
Acuzaţiile extrem de grave şi jignitoare la adresa M.S. Regelui Mihai au fost făcute în tonul şfichiuitor ai Preşedintelui, care nu a menajat cuvintele, utilizînd sintagme precum "trădător" sau "slugă la ruşi" pentru Şefului statului român care a condos operaţiunea de la 23 august. Aceste ultime observaţii, dar mai ales răspunsul eliptic la o întrebare capcană a lui Ion Cristoiu la care Preşedintele a răspuns fără echivoc, au stârnit nemulţumire la MAE rus, inexplicabil şi neaşteptat pentru un asemenea context.
Practic, Traian Băsescu a speculat răspunzând ferm Da, că ar fi dat şi el ordinul istoric al lui Ion Antonescu "Români, vă ordon treceţi Prutul", la 22 iunie. Mai mult, la 28 iunie, când se împlineau 71 de ani de la ocuparea Basarabiei ca urmare a Pactului Ribentrop-Molotov şi a ultimatumului URSS care a determinat retragerea Armatei şi administraţiei, Preşedintele României a reiterat afirmaţia, întărind-o pe ambele dimensiuni, respectiv refuzul de a retracta atât acuzaţiile la adresa Majestăţii Sale Regelui, cât şi la adresa ordinului pentru începerea războiului de eliberare a Basarabiei, insistând totuşi asupra "greşelii" lui Antonescu şi a trupelor române de a nu se opri pe Nistru.
Reacţii faţă de modul de interpretare a istoriei
Între cele două momente, un val de proteste a venit la nivelul politicii interne la adresa afirmaţiilor Preşedintelui legate de Regele Mihai, în aşa fel încât subiectul a fost abordat de la Opoziţie la oameni de cultură, de la membri PDL precum Radu F. Alexandru la oameni de cultură apropiaţi Preşedintelui şi susţinători ai acestuia. Cele mai clare referiri au fost făcute la un alt gest al Preşedintelui Băsescu, cel de condamnare a comunismului, în plenul Parlamentului, pe 18 decembrie 2006, când afirma exact contrarul:
"Distrugerea continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai în decembrie 1947, rămâne unul dintre marile abuzuri ale comunismului în România. Politica de dictat a lui Vîşinski l-a obligat pe tânărul Rege Mihai I să accepte transferul de putere către un guvern care, din toate punctele de vedere, întruchipa dictatura comunistă în ascensiune.
Primul pas către dictatura proletariatului a fost făcut în august 1947, odată cu dizolvarea PNŢ. Ultima lovitură a venit pe data de 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a fost forţat să abdice şi, în aceeaşi zi, a fost anunţată crearea Republicii Populare Române. Principalele acţiuni criminale pe care ţinem să le amintim aici, ca argument suprem pentru această prea mult amânată condamnare, sunt: distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor şi a militanţilor, şi, de asemenea distrugerea continuităţii constituţionale a statului român, prin lovitura de stat din 30 decembrie 1947, care a dus la abdicarea forţată a Regelui Mihai".
Dar gestul a determinat şi o reacţie simbolică din partea Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, care a dat publicităţii documentul prin care preşedintele SUA de la acea vreme, Harry Truman, caracteriza rolul MS Regelui Mihai în acele momente:
"Majestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste. [...] Regele Mihai I a reuşit să dea ţel, direcţie şi inspiraţie forţelor interne, necoordonate până atunci, care se opuneau conducerii dictatorului.
În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala lui era încă dominată de trupele germane, el, personal, din propria lui iniţiativă şi în completă nepăsare pentru siguranţa lui personală, a dat semnalul pentru o lovitură de stat, ordonând gărzilor palatului său să-l aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri. [...] Prin judecata lui superioară, prin ascuţimea acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei."
În mod cu totul inedit, Traian Băsescu nu a găsit nici un apărător vocal la nivel public nici în partidul său, nici în cadrul administraţiei Prezidenţiale, nici în mass media care îl susţine de obicei. Tocmai de aceea, Preşedintele a găsit cu cale să revină - nu pentru a nuanţa sau a retracta, nefiind în obişnuinţele sale asemenea gesturi - ci declinându-şi doar calitatea de şef de stat care gândeşte astfel şi a găsit necesar să se exprime, deşi nu e nici istoric şi nici nu are pretenţia că înţelege epoca şi contextul în care Regele a făcut gestul, ci doar ca efect al includerii gestului abdicării în sistemul său de valori şi a pregătirii sale de comandant de vas. Cu încăpăţânarea care-l caracterizează, aceasta a fost modalitatea lui Traian Băsescu de a recunoaşte că a greşit intrând într-un domeniu ce nu-i aparţine şi explicând care a fost argumentul pentru concluzia şi declaraţia sa.
Reacţia purtătorului de cuvânt al MAE rus
Pe fondul unui conflict şi dezbateri interne, avînd la bază interpretările istoriei şi declaraţia hazardată a Preşedintelui interpretată în cheie istorică, nimeni nu a observat că declaraţia Preşedintelui a avut, chiar de a doua zi, o reacţie din partea ambasadorului Federaţiei Ruse la NATO, Dmitri Rogozin, pe site-ul său. Dar cea mai dură reacţie a venit la o săptămână, la câteva ore după ieşirea publică de la emisiunea lui Radu Moraru în care a reluat şi reconfirmat afirmaţiile.
"Rusia este revoltată că preşedintele român a declarat că şi el le-ar fi ordonat trupelor sale să treacă râul Prut pentru a ataca URSS în 1941", se arată într-o declaraţie publicată de purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Lukaşevici, pe contul de Twitter al instituţiei. Oficialul rus consideră "Este evident că o asemenea bravadă neruşinată, care justifică şi jigneşte memoria milioanelor de victime ale fascismului, este inadmisibilă" şi solicită ca afirmaţiile „să primească o evaluare adecvată" din partea "Europei civilizate".
Reacţiile ulterioare au fost şi mai dure. Semion Bagdasarov, membru al Comitetului pentru afaceri internaţionale din cadrul Dumei de Stat al Federaţiei Ruse, consideră că reacţia Rusiei ar trebui să fie mult mai dură. "Acest lucru indică faptul că încă mulţi oameni, în special din Europa de Est, pentru care ura faţă de URSS s-a transformat în ură faţă de Rusia, şi-au pierdut raţiunea. Eu cred că acest lucru este legat de Transnistria şi de poziţia noastră faţă de această problemă. Pentru nimeni nu este un secret faptul că românii ar fi vrut să asimileze Moldova, împreună cu Transnistria, considerând-o drept teritoriu propriu. Acestea sunt nişte declaraţii fasciste şi naţionaliste, de aceea, reacţia noastră ar trebui să fie extrem de dură. Cred că, în afara declaraţiilor făcute de către Ministerul de Externe, noi ar trebui să adoptăm măsuri mult mai serioase, inclusiv să ne retragem ambasadorul de la Bucureşti", a spus oficialul rus.
Nici comentariile din presa internaţională nu au fost foarte măgulitoare. Ele au remarcat în special discursul "de susţinere a liderului pro-fascist, Ion Antonescu", autor al Holocaustului din România, sau "susţinerea operaţiunii Barbarossa, de agresiune a Germaniei lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice".
"Referitor la aceasta, Băsescu a declarat, joi seara (30.06.2011), că nu înţelege această supărare, mai ales că Uniunea Sovietică nu mai există acum. (...) Băsescu l-a lăudat pe şeful de guvern de la acea vreme, generalul Mihai Antonescu. Totodată, acesta a spus că regele de atunci, Mihai I, a fost trădător şi l-a acuzat de participare la Holocaust. Acest lucru contravine realităţilor istorice certe. De Holocaustul din România a fost responsabil Antonescu, în timp ce Regele Mihai a căutat să intre în contact cu puterile occidentale şi a forţat în 1944 ruperea alianţei ţării sale cu Germania. Admiraţia pentru Antonescu şi umilirea lui Mihai I fac parte atât din ideologia extremiştilor români de dreapta, cât şi din cea a susţinătorilor fostei poliţii secrete comuniste, Securitatea.", susţine cotidianul austriac Die Pressa şi cotidienele germane "Die Welt" şi "Tagesspiegel".
Reacţia MAE român
MAE român a găsit cu cale să răspundă la acest limbaj nepotrivit dar şi la ingerinţa purtătorului de cuvânt al MAE rus într-o dispută internă, interpretând la limită întreaga dezbatere, într-o formulă a unui comunicat oficial lung, dar în termeni extrem de diplomatici şi care e menit a închide disputa dintre cele două state. Astfel, într-un comunicat de presă emis a doua zi după celebra luare de poziţie a oficialului rus, la 30 iunie, MAE a susţinut:
"Ministerul Afacerilor Externe al României a luat notă cu surprindere de declaraţia exprimată în numele Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, care se referă la unele comentarii ale Preşedintelui României pe teme istorice.
Ministerul Afacerilor Externe român consideră complet nepotrivit limbajul folosit în declaraţia oficialului rus pe acest subiect şi dezavuează utilizarea unor comentarii privind evenimente tragice, atât pentru poporul român, cât şi pentru cel rus, de acum 70 de ani, dându-le o semnificaţie în actualitatea politică.
Considerăm regretabilă şi lipsită de temei lansarea unei asemenea reacţii publice cu o violenţă de limbaj inacceptabilă, fără o informare completă şi o minimă interacţiune prealabilă în plan diplomatic.
Ministerul Afacerilor Externe al României are deplina deschidere pentru a dialoga cu Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, pentru eliminarea oricăror confuzii şi denaturări ale informaţiilor ce au stat la baza reacţiei oficialului rus.
În acelaşi timp, Ministerul Afacerilor Externe consideră că acest episod nu trebuie să conducă la afectarea dialogului firesc, purtat în termeni de civilitate, care este normal să definească relaţiile bilaterale şi îşi exprimă disponibilitatea pentru dialog cu Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse pe orice temă de interes bilateral."
Semnificaţii
De obicei nu facem comentarii legate de politica internă, dar credem că, de această dată, e necesară clarificarea. Afirmaţiile lui Traian Băsescu din emisiunea lui Robert Turcescu au fost hazardate, trădând o uşurinţă de abordare a unor asemenea chestiuni în public ce vin din uzanţa şi spaţiul comod al acestei întâlniri, care îl expun pe Preşedinte fără gardă, fără nuanţe sau fără să-şi lase posibilităţi de ieşire ulterioară din teme sensibile, tocmai dintr-o lipsă a interviurilor în spaţii ostile şi din prea multă încredere în covorbitori, pe care-i priveşte ab initio ca prieteni. Nu aveau ce căuta în spaţiul public, în faţa camerelor de luat vederi, asemenea opinii, chiar dacă aceasta e convingerea intimă a lui Traian Băsescu, care în calitatea de preşedinte are mai multă responsabilitate decât orice comentatori pe micul ecran iar opiniile sale exprimate antrenează nu numai costuri personale, ci şi costuri proporţionale pentru ţară.
Reacţiile publice la adresa acestor declaraţii prezidenţiale sunt naturale şi binevenite, fac parte dintr-o dezbatere internă, pentru a corecta afirmaţiile Preşedintelui, dar şi protestând faţă modul de raportare la un alt şef istoric al statului român în viaţă, Regele Mihai, iar nevoia Ambasadei SUA, de obicei extrem de deferentă faţă de Preşedinte, de a interveni în această dispută chiar şi cu un document istoric nu e decât o confirmare. Punctul de unde lucrurile degradează şi unde personal m-am simţit lezat a fost reacţia purtătorului de cuvânt al MAE rus, cu un limbaj extrem de dur şi nepotrivit la adresa unui şef de stat.
Faptul că Dmitri Rogozin a reacţionat imediat sau că un alt deputat din Duma de Stat utilizează cuvinte şi expresii dure e deja secundar, însă atunci când autorul este chiar purtătorul de cuvânt al MAE rus, lucrurile nu mai sunt atât de simple. E adevărat că şi aici diplomaţia rusă a făcut o nuanţă deosebită, care permite în orice moment pasarea responsabilităţii faţă de o opinie personală a purtătorului de cuvânt al MAE rus.
Astfel, declaraţia în cauză nu e un comunicat oficial, ci e o declaraţie (zaiavlenie) a unui purtător de cuvânt. E opinia sa personală, ceea ce nu-l scuteşte de responsabilitate când utilizează cuvintele în asemenea formule la adresa unui şef de stat. Dar poate cele mai jignitoare nu sunt cuvintele cele mai dure "bravadă neruşinată", pe care le asociază unui gest de desconsiderare a unui război în care şi-au pierdut viaţa milioane de oameni, ci chiar interpretarea dată afirmaţiei prezidenţiale că ar fi dat ordinul de trecere a Prutului.
Din acest punct de vedere, declaraţia dată la sfârşitul conferinţei de presă comună cu preşedintele Confederaţiei Elveţiene de către Traian Băsescu este replica cea mai potrivită. Referirea nu se făcea atât la războiul împotriva URSS - fapt ce nu ar trebui să lase Rusia să se simtă jignită de fiecare dată, ca succesoare a marelui imperiu, dar care a condamnat gesturile lui Stalin la Katyn prin vocea chiar a lui Vladimir Putin - ci la războiul de eliberare a Basarabiei ocupată prin raptul din 1940 ca urmare a ultimatumului lui Stalin, dat pe baza pactului Ribentrop Molotov, încheiat de liderul de atunci al URSS, Stalin, exact cu Adolf Hitler, liderul fascist atât de hulit în declaraţiile oficialilor ruşi.
Interpretarea aceasta e reprobabilă, ca şi ultima referire din comunicat, respectiv adresarea "peste România" - a mai făcut-o Moscova şi cu ocazia comunicatelor relative la scutul antirachetă, în care eram lăsaţi în spaţiul marginal al unui copil neascultător, pentru care vecinul cu geamul spart se adresează părinţilor responsabili. Nu în ultimul rând, referirea la "Europa civilizată" subliniază, prin contrapunere neafirmată direct, că România, Bucureştiul şi Preşedintele Traian Băsescu ar face parte din "Europa necivilizată".
Dar de ce a ajuns Moscova atât de grijulie cu declaraţiile în discuţii libere, la o şuetă televizată, ale Preşedintelui României. Principala preocupare a Federaţiei Ruse este aceea de a obţine de la NATO sau de la SUA o anulare a amplasării elementelor scutului antirachetă în România, în ciuda preferinţei manifestate chiar de Vladimir Putin, la schimbarea soluţiei tehnice a scutului şi mutarea fazei a doua în România, din poziţia anterioară ce privilegia Cehia şi Polonia. Or pe 4 iulie, la Soci, în Federaţia Rusă, Dmitri Rogozin este gazda unei reuniuni a Consiliului NATO-Rusia, la el acasă, chiar de ziua Independenţei SUA, acolo unde Moscova încearcă să facă noi presiuni şi, eventual, să smulgă promisiuni de la Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, privind neamplasarea elementelor scutului antirachetă în România, de această dată folosind argumentele montării propriului scut antirachetă al Rusiei.
Intrarea reprezentantului MAE rus într-o dispută internă a României, în contextul în care afirmaţiile Preşedintelui au stârnit valuri şi reacţii, este cel puţin discutabilă, nimic din această dispută nefiind opozabil Rusiei şi nealterând politicile sale actuale. Dar ingerinţa în disputa internă din România poate aduce dividende, atât cu valoare de întrebuinţare în campania electorală prezidenţială din Rusia, cu alegeri în luna martie dar fără candidat cert, cât şi cu valoare de întrebuinţare în România - căci orice reacţie a opoziţiei, nenuanţată suficient, în raport cu afirmaţiile lui Traian Băsescu aduce dividente Preşedintelui, în orice caz menţine agitarea spiritelor în ţară.
Gestul inamical a fost sancţionat potrivit de către MAE, deşi opinia noastră este că Externele lui Baconski au reacţionat mai degrabă la presiunea internă şi dezbaterea stârnită, pentru că nu puteau fi absente şi de această dată, deşi modul de lansare a mesajului reclama cel mult o declaraţie pe un site a unui oficial al MAE de acelaşi rang, nu un comunicat oficial. Sper însă că, pe canale oficiale, MAE român a ştiut să acţioneze şi pe canale diplomatice paralele, să cheme Ambasada rusă la Bucureşti pentru a transmite nota de protest faţă de limbajul inacceptabil utilizat de purtătorul de cuvânt şi să ceară demiterea acestuia din funcţie.
De remarcat este că întârzierea mesajului oficialului MAE rus cu o săptămână faţă de momentul pronunţării declaraţiei din 22 iunie, poate fi interpretată în mai multe feluri. Fie a evitat reacţia într-o zi de comemorare a 70 de ani de la începerea Marelui război pentru Apărarea Patriei, fie a reacţionat la confirmarea primelor afirmaţii de către Preşedinte, în seara de 28 iunie, la emisiunea lui Radu Moraru, fie a avut o planificare coerentă şi a aşteptat momentul în care Ambasadorul Federaţiei Ruse se afla deja la Moscova - Ambasadorul Ciurlin a plecat din România la trei zile după primul mesaj şi înainte de reacţia MAE rus. Dar valoarea de întrebuinţarea cea mai clară a unui asemenea scandal, reluat în zilele următoare de presa mondială, este totuşi reuniunea de luni, 4 iulie, de la Soci, a NATO-Russia Council. Acesta ar putea fi principalul argument ce ar explica întârzierea, acela de a crea atmosfera şi a construi argumente - false, ce-i drept - privind revizionismul României, inamiciţia sa declarată faţă de Rusia şi, de aici, nesiguranţa privind amplasarea elementelor scutului într-o asemenea ţară.
Federaţia Rusă aici se alintă, cu reacţii nepotrivite pe teme inexistente. Căci dacă la nivel politic relaţiile sunt acum într-o nouă perioadă de tatonări şi reconstrucţii, după celebra cină a şefilor lumii de la Bucureşti, din marja summitului NATO, din aprilie 2008, relaţiile economice şi comerciale ale Rusiei cu România sunt înfloritoare, excedând relaţiile politice, ba chiar stârnind nemulţumirea multora prin avantajele create unor investitori ruşi, care au preluat producţia şi piaţa aluminiului, o parte importantă din siderurgie, piaţa petrolului şi chiar forajele în noile arii obţinute după decizia Curţii Internaţionale de la Haga, în zona economică exclusivă a României. În aceste condiţii, a avea pretenţii politice exagerate la adresa statului ce-ţi facilitează asemenea oportunităţi, luând poziţii inamicale, este complet reprobabil şi de neînţeles.
Nici efectul de antrenare al acestor declaraţii în Ucraina, ţară care a lansat un dialog de reconciliere cu România, nu a avut efectul scontat, singura reacţie a fost cea a unui fost ministru de externe de orientare naţionalistă, Volodimir Ogrizko, în termeni diplomatici cumpăniţi, comparativ cu colegul său rus, în condiţiile în care nici MAE ucrainean, nici politicienii de aici nu au găsit necesar să valorifice subiectul şi să relanseze dispute istorice cu ţara noastră. Fostul ministru de externe al Ucrainei a cerut autorităţilor ţării sale să ia poziţie faţă de declaraţiile lui Traian Băsescu legate de trecerea Prutului în 1941. Diplomatul ucrainean crede că subiectul trebuie discutat la nivelul OSCE, dar şi în cadrul ONU.
"Aliatul de atunci al României a fost Germania nazistă, iar teritoriul la care face referire Băsescu este inclusiv actualul teritoriu al Ucrainei. De aceea, MAE din Ucraina a avut toate motivele pentru o reacţie categorică în acest sens, calificând astfel de declaraţii drept neprieteneşti şi sincer provocatoare. Din păcate, Departamentul nostru de Politică Externă nu a comentat", spune, fostul ministru de externe al Ucrainei.
Riscuri şi trenduri de evoluţie
Comunicatul MAE, departe de a fi unul defensiv, a reuşit să sublinieze tendinţa României de a închide aici conflictul bilateral, sancţionând afirmaţiile publice ale purtătorului de cuvânt al MAE pe site-ul oficial de twitter al instituţiei diplomaţiei moscovite. Este probabil ca un mesaj şi mai clar, şi mai dur, să fi circulat pe canale diplomatice, dacă nu Ministrul Baconschi ar trebui să o facă de urgenţă.
Este la fel de bine că subiectul nu a escaladat şi nu a fost preluat la un nivel superior, la nivelul Ministrului sau al Preşedintelui. Deja reacţia rusă la nivelul purtătorului de cuvânt al MAE este, în sine, o jignire, dar subliniază şi aici, cu nuanţele potrivite, că nici Moscova nu a vrut să facă mai mult decât să atenţioneze asupra faptului că a văzut această afirmaţie şi e în dezacord cu ea, o luare de poziţie la nivel mai important însemnând lansarea unui război diplomatic şi deschiderea posibilităţilor de escaladare.
De asemenea, este de remarcat faptul că, după primele reacţii privind declaraţiile la adresa Regelui Mihai, nici clasa politică internă nu a supralicitat subiectul, transformându-l într-unul de politică internă, fiind vorba doar despre remarca privind lipsa de responsabilitate în a face asemenea afirmaţii de către preşedinte şi mai puţin o valorificare a reacţiei MAE rus în politica internă, dealtfel asemenea afirmaţii hazardate care s-au făcut nu pot aduce decât o lipsă de susţinere publică şi sancţiune a autorului acestora, în contextul în care populaţia a resimţit mesajul purtătorului de cuvânt al MAE rus ca pe un atac la adresa sa şi la adresa României.
