Secretarii cu propaganda pe internet

Secretarii cu propaganda pe internet
De vreo 6 ani, forumurile de Internet abundă în comentarii. Fireşte, aprinse, că doar ne curge sânge latin prin vine, iar respectul pentru preopinent ne e străin.

Cele mai isterice postări apar la temele politice sau în care este pomenit vreun nume de politician, partid, instituţie, situaţie sau eveniment în care politrucul român şi-a vârât coada. O vreme am pus stupizenia multor postări pe seama patimii cu care românul se implică în veşnic noul sport naţional, politica.


Apoi am băgat de seamă că unele mesaje seamănă mult între ele, iar unele porecle de utilizatori sunt aceleaşi.

 

Cu cât partizanatul politic, tupeul şi lipsa agresivă de argumente erau mai evidente, cu atât cetăţeanul în cauză posta mai des pe forumuri. Mi-a fost clar, apoi, că am de-a face cu propagandişti de partid, pe care însă i-am considerat nişte fanatici îndoctrinaţi. Asta, până nu demult, când iată ce ştire a apărut: Senatorul PSD Miron Mitrea este primul politician care recunoaşte că partidele mari din România au oameni în ale căror atribuţii cade postarea de comentarii pe internet!

 

“Eu am înfiinţat celula din Kiseleff 10, acum câţiva ani”, a afirmat Mitrea. Este vorba de un grup de 2-3 oameni, care fac comentarii favorabile PSD şi împotriva altor partide, atât pe site-uri, cât şi prin SMS, la emisiunile tv care permit acest lucru. Potrivit lui Mitrea, PD-L stă cel mai bine, având 10-15 oameni alocaţi în acest sens, în timp ce la PNL sunt 6-7 oameni. Senatorul PSD a povestit că PD-L, la acea vreme PD, a fost primul partid care a folosit o asemenea metoda şi că nu vede nimic imoral în postarea de comentarii propagandistice anonime. Cu asta mi s-a limpezit mintea. Eu postam de bună-credinţă şi mi se răspundea ba insultător, ba în bătaie de joc, dar niciodată argumentat, tocmai fiindcă nu aveam de-a face cu cetăţeni preocupaţi de soarta ţării, ci cu nişte simpli mercenari, a căror misiune era să compromită forumurile de dezbateri prin mesaje partizane şi agresive, care să anihileze aceste modalităţi de comunicare necontrolabile prin metode clasice.

 

De ce îl cred pe Miron Mitrea?

 

1. campania pe Internet în favoarea lui Traian Băsescu (şi a alianţei D.A.) a pornit încă din 2003, deci are rădăcini adânci

 

2. se observă o coordonare a mesajelor prin repetarea obsesivă a unor teme şi lozinci uşor de reţinut, lansate de o “echipă de zgomote” (cei 322, guvernul PeNaL, petroliberalii, poporul nebun după Băsescu, nepoata Noricăi Nicolai vs. EBA, etc.), plus atacarea în valuri a oricărui subiect ce ar putea murdări imaginea contracandidaţilor actualului.

 

Asta nu înseamnă, fireşte, că băieţii din Kiseleff 10 sau cei ai PNL ar fi uşă de biserică. Foarte chinuite sunt eforturile postacilor (aşa li se spune mai nou, probabil ca o adaptare de la “răspândaci”) de a justifica orice aberaţie a politicienilor sau partidelor tutelare prin atacarea celorlalţi, după metoda “Tu vorbeşti, care...”. O culme a absurdului s-a consumat chiar pe forumul articolului de pe Hotnews.ro, în care era prezentată dezvăluirea lui Mitrea. Aşadar, era vorba despre echipe care postează pe Internet în favoarea unor grupări politice, atacându-le, fără pauză, adversarii. Ce postează, imediat, unul dintre cei de la PD-L: “mironel, eşti jenant.

 

 Când aţi vrut să îl demiteţi pe Băse, peste 95 % dintre comentariile de pe hotnews au fost pentru preşedinte şi împotriva celor 322 de lichele corupte din care cu mândrie faci parte şi tu. Rezultatul s-a văzut la vot, a existat o corelare destul de puternică între comentariile de pe site-uri şi rezultatul referendumului.” Observaţi: 95% pentru preşedinte, 322 de lichele corupte, vot, referendum, exact cuvinte-cheie care merg uşor la ţintă şi, prin repetare, pe unii chiar îi conving, plus afirmaţia că procentele de pe forumuri reprezintă voinţa electoratului.

 

Eroarea rezidă în contextul acestei postări. Miron Mitrea, atacat pe forum pe tema “trădării” comise împotriva lui Geoană, a răspuns: “Iubitule, prea v-aţi strâns mulţi acolo jos la Kiseleff. Un singur mare avantaj are acest gen de confruntare propagandistică: nu permite “argumentaţia” contondentă stricto senso. Desigur, până în ziua în care se va inventa pumnul ce iese din monitor”.

Comenteaza