Am rătăcit şi eu, ca mulţi clujeni, prin toate zonele destinate diferitelor programe şi ceea ce am remarcat a fost o nedeclarată "cucerire" a oraşului de către populaţia lui.
Faptul că s-a putut circula liber prin tot centrul oraşului, că au dispărut monştrii sacri pe patru roţi ce ne supun, deseori, unor pericole, dar, mai ales, unei "gazări" nedorite şi că fiecare se plimba pe unde dorea a produs un amestec de oameni de toate vârstele, prietenoşi, bucuroşi, afişând o anumită satisfacţie a mişcării, dar şi a plăcerii produse de prezenţa soarelui torid, anunţând că, într-adevăr, şi vara este gata să creeze un decor potrivit pentru serbările galante şi deci este prezentă la Cluj. A fost apoi un exerciţiu al libertăţii de mişcare, în general. Am surprins chiar şi scene emoţionante. Astfel că, sâmbătă, la promenada de pe Eroilor, am văzut oameni care nu s-au mai întâlnit de multă vreme şi care, iată, au profitat de acest bogat program de manifestări şi au ieşit din case, nu numai să asiste la unele dintre ele, ci şi să onoreze oraşul cu prezenţa persoanei lor.
Zilele Clujului au fost, într-un fel, şi prilej, pentru unii concetăţeni, să vadă şi să admire pietonalele create de-a lungul Canalului Morii, denumire sub care este cunoscut în oraş firul de apă ce însoşeşte, parcă timid, Someşul. Sunt alei şi "drumeaguri" pietruite, luminoase, prevăzute cu bănci şi flori. O "arhitectură" urbanistică demnă de aplaudat, mai ales că, refăcute, întreaga albie şi malurile canalului lasă să curgă lin o apă, acum curată, pe care raţe sălbatice (?!), simţindu-se ca acasă, te duc cu gândul la imagini asemănătoare întâlnite în marile oraşe europene.Toate vor fi bune şi frumoase dacă locuitorii de pe malul canalului nu vor infesta iarăşi zona cu resturile menajere aruncate, ca în trecutul apropiat, în apă.
M-am bucurat citind în acest ziar că acţiunea "pietonalele" continuă şi pe str. Cotită, şi pe altele din zona centrală şi, legat de acest program merituos, daţi-mi voie, distinşi edili, să vă fac şi eu o propunere: să luaţi în calcul şi str. Şt.Octavian Iosif - şi chiar hardughiile lipite de birouri ale... primăriei - şi să nu... uitaţi, mai ales, zidul dinspre stradă, degradat, murdar şi gata să cadă! Într-un cuvânt, o urâţenie nepermisă în centrul urbei. Date jos toate aceste foste tarabe şi înlocuite cu un gard de fier forjat şi zone florale, totul ar da străzii, mică de altfel, o înfăţişare demnă de poziţia sa ultracentrală.
Revenind la "Serbările galante", sper ca, în această săptămână, ceea ce urmează să cunoască fie o dinamică in crescendo, încât "apogeul" să ne apară ca un dat al fiecărei zile şi, astfel, să demonstrăm că titlul de Capitală Culturală Europeană, spre care ţinteşte şi Clujul, va fi pe deplin meritat.
