Sistemul bancar în 2011 - perspective macroeconomice

Sistemul bancar în 2011 - perspective macroeconomice
Pentru început, trebuie menţionat faptul că sectorul bancar joacă un rol fundamental în economia contemporană. Mai ales în economiile europene a căror evoluţie este dependentă într-o măsură mai ridicată (decât economia americană, spre exemplu) de creditarea bancară.

2010 a fost încă un an foarte dificil pentru sectorul financiar-bancar din România. Continuarea declinului economiei interne, excesele din anii premergători crizei sau procesul de consolidare bugetară sunt principalii factori care au influenţat nefavorabil evoluţia acestui sector în acest an. Care sunt însă perspectivele pe care le putem creiona pentru anul 2011?

Înainte de toate, trebuie menţionat faptul că performanţa sectorului bancar constituie o imagine fidelă a climatului macroeconomic. Analiza evoluţiei indicatorilor macro-sectoriali pe parcursul anului curent ar putea permite identificarea perspectivelor pentru anul următor.

În 2010 am asistat la o stabilizare a creditului neguvernamental total (în perioada ianuarie-octombrie acesta a crescut cu 1,6% raportat la perioada similară din 2009). Această stabilizare a fost determinată de relansarea graduală a creditului neguvernamental în valută, evoluţie asociată cu dinamica exporturilor. Pe de altă parte, creditul neguvernamental în lei a continuat să se contracte, expresie a menţinerii unui climat nefavorabil la nivelul cererii interne (amplificat şi de măsurile de consolidare bugetară implementate de la jumătatea anului). Semnalele de dezgheţare a creditului neguvernamental exprimă şi reducerea graduală a marjei de dobândă (diferenţa între dobânda la credite şi dobânda la depozite) practicate la nivelul sistemului bancar intern. De exemplu, pentru segmentul credite/depozite noi în lei marja de dobândă din sistem pare să se apropie de nivelul consemnat înainte de falimentul Lehman Brothers (septembrie 2008).

Pe de altă parte, pe segmentul credite/depozite existente marja de dobândă se menţine ridicată. Cu alte cuvinte, clienţii vechi ai băncilor plătesc factura ridicată a provizioanelor. Provizioane care se menţin la un nivel ridicat, dat fiind că am asistat în continuare la deteriorarea calităţii portofoliilor de credite ale băncilor. Spre exemplu, la finele lunii octombrie rata restanţelor la credite a atins un nivel maxim de peste 7,6%. Mugurii de dezgheţare a activităţii bancare în 2010 s-ar putea amplifica în 2011, dacă climatul macroeconomic intern se va stabiliza. Stabilizarea economiei interne şi ameliorarea percepţiei străinilor cu privire la riscurile din plan intern ar putea contribui la o creştere a voinţei băncilor de a relansa creditul intern, de a-şi asuma din nou. Trebuie însă menţionată şi dependenţa relansării economiei interne de relansarea creditului.

Spre exemplu, majorarea salariilor din sectorul public cu 15% de la 1 ianuarie ar putea contribui la o atenuare a ritmului de evoluţie a restanţelor la credite sau, ulterior, la creşterea cererii de credite (dacă dobânzile vor continua să scadă), mai ales dacă se va investi în economie, fapt care ar contribui la ameliorarea graduală a condiţiilor la nivelul pieţei forţei de muncă. Iar o stabilizare a economiei interne va contribui şi la reducerea ulterioară a provizioanelor şi, prin consecinţă, la o creştere a voinţei băncilor de a credita. Cu alte cuvinte, ar putea contribui la convergenţa cererii de credite cu oferta de credite. Este însă fundamental ca sistemul bancar intern să conştientizeze importanţa identificării de proiecte de investiţii (fie private, fie publice) pe care să le finanţeze. Cu alte cuvinte, să adopte o atitudine mai puţin înclinată spre activităţi specifice băncilor comerciale (în general activităţi pasive) şi să fie mai deschise activităţilor specifice băncilor de investiţii, în general activităţi proactive.
O continuare a stării letargice a activităţilor din sectorul financiar-bancar nu este benefică economiei interne.

Mai mult, aceasta poate introduce distorsiuni în economie. Există sectoare cu potenţial puţin explorat pe plan intern, iar băncile pot identifica şi suţine proiecte de investiţii în astfel de sectoare precum infrastructură, energie, agricultură, sănătate. Chiar dacă mugurii din sectorul financiar-bancar intern se fac remarcaţi, exprimând premise mai bune pentru 2011, trebuie menţionaţi şi factorii de risc. O stabilizare a economiei interne ar putea fi întârziată - economia internă ar putea atinge minimul în primele luni din 2011 - dacă climatul macroconomic extern se deteriorează şi riscurile pe plan intern nu se atenuează. Cu alte cuvinte, vom mai utiliza şi în perioada următoare cuvinte precum “speranţă” sau “dacă”.

Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital

Comenteaza