Zona Metropolitană Cluj, între intenţii şi exigenţe

Zona Metropolitană Cluj, între intenţii şi exigenţe

Secolul XX va consemna proliferarea marilor aglomeraţii, respectiv o tot mai mare extindere a urbanului în teritoriu, datorită evoluţiei industriale începută în secolul XVIII (marea Britanie) şi facilităţilor oferite de ponderea tot mai acuzată a transportului auto. Asociind mai multe unităţi administrative (o puternică Metropolă are în zona sa de atracţie, pe zeci de kilometri, o sumă de localităţi urbane şi rurale), noua configuraţie reprezintă nu numai una din modalităţile de creştere ale oraşului/urbanului în general, ci un mod de a se impune în competiţia interurbană a unui nucleu/centru de interese – economice, financiare, politice, sociale – prin amplificarea potenţialului pe diverse planuri. După al doilea război mondial, competiţia în câştigarea pieţelor va fi tot mai acerbă şi se va vorbi tot mai des de “arii metropolitane” care vor depăşi stadiul de simplă aglomerare, punându-se problema alegerii unui mod de organizare cât mai eficient pentru a favoriza afirmarea. în multe cazuri însă, oraşul-locomotivă, capitala Metropolei, va căuta stabilirea unor relaţii de vasalitate cu ceilalţi parteneri din teritoriu. în această privinţă este de semnalat faptul că pe plan internaţional, până în prezent,

s-au reţinut peste zece modalităţi de funcţionare a ariilor metropolitane de la subordonare până la constituirea unui sistem confederal.

 

La noi în ţară, metropolizarea apare ca preocupare doar la jumătatea deceniului în curs, o primă intenţie afirmându-se la Bucureşti, dar nu avem încă o reglementare legislativă pe această temă. Deşi prin prisma normelor UE, singurele oraşe care au întrunit în prezent condiţiile pentru constituirea unor arii metropolitane ar fi Bucureşti şi Constanţa, totuşi s-au înfiinţat cele de la Iaşi, Oradea, Braşov, Ploieşti, prima asimilând deja fonduri europene. între timp, a apărut, în 2008, şi documentul intitulat “conceptul strategic de dezvoltare teritorială a României, având ca orizont anul 2020. în paralel cu finalizarea reformei legislative de planificare teritorială şi sprijinirea configurării reţelei policentrice urbane, urma să se relanseze şi “caietul de sarcini” privind metodologia de stabilire a limitelor ariilor metropolitane. Mai amintim însă că în documentele UE se folosesc şi termeni de genul “arii funcţionale urbane”, “unităţi teritoriale statistice” şi altele, ce trebuie să-şi găsească o corespondenţă în reglementările noastre pentru a ne putea înscrie în conceptele şi baza de date din UE.

 

Revenind la municipiul nostru, intenţia creării unei arii metropolitane s-a născut la Consiliul Judeţean în 2003, dar municipiul s-a implicat abia în 2008, la început doar în tandem cu judeţul, ca mai apoi să se apeleze la 19 comune din care vor renunţa două, Săvădisla şi Sânpaul. Constituirea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară “Zona Metropolitană  Cluj” are în actul de naştere data de 22 decembrie 2008 şi probabil că “Planul Integrat de Dezvoltare Urbană” se va finaliza în semestrul I din 2009. Deşi el va suferi modificări după corelarea cu Planul Urbanistic General (PUG) al municipiului şi după întocmirea “Planului de Amenajare al Teritoriului Regional”. La rândul lor, şi comunele vor trebui să treacă la modificarea PUG. Urgentarea înfiinţării Asociaţiei este justificată de dorinţa de accesare, în 2009, de fonduri europene. Scopul: dezvoltarea durabilă a Zonei Metropolitane prin realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare, de interes zonal sau regional şi prin promovarea în comun a unor servicii publice. Se subliniază că “asocierea are ca misiune stimularea şi sprijinirea creşterii prosperităţii zonei şi a bunăstării cetăţenilor acesteia”.

 

Care au fost însă criteriile după care s-a stabilit aria, respectiv s-au nominalizat partenerii-comunele? Dacă în documentaţia Consiliului Judeţean din 2007 exista o motivaţie şi o metodologie, propunându-se şi cinci poli de creştere, în varianta 2008 argumentele lipsesc, mai exact, nu ştim cu ce contribuie fiecare participant ca resurse naturale, economice, umane sau culturale şi, ca atare, nu este deloc limpede PROFILUL zonei. Să se fi avut în vedere valorizarea tuturor atuurilor unui anume Sistem Teritorial? Se ştie că un astfel de Sistem, ce presupune o identitate şi un potenţial anume “este esenţial în definirea unui anumit tip de dezvoltare teritorială, care are în vedere atingerea unor finalităţi de ordin social, economic şi cultural”. Ca parte a unui macrosistem, sistemul teritorial trebuie să-şi cunoască rolul, să se delimiteze, să-şi definească individualitatea – gamă a tuturor resurselor, ariile funcţionale şi critice etc. – să-şi precizeze opţiunile şi, evident, să-şi definească vocaţia. Dacă un Sistem Teritorial a contat (ca suport, potenţial, dinamică) în delimitarea ariei asocierii – ne referim la varianta 2008 – atunci, probabil, a avut prioritate  Modul de Organizare. Presupunem însă că nu s-a optat pentru unul din modelele “supermunicipalitate”, “structură piramidală (ierarhizare obligată), “federaţie fantomă”, când în faţa partenerilor apare teama unei posibile dictaturi a oraşului-locomotivă.

 

 Probabil, s-a avut în vedere o posibilă reţea federativă în perspectivă, recomandabil multipolară, în care fiecare participant să-şi joace rolul angajat în cooperarea strategică, pentru că Metropola nu va fi viabilă dacă localităţile componente nu vor fi cointeresate, devenind, la rândul lor, prospere. Pentru ca o arie metropolitană să nu se transforme într-o iluzie, o aventură expusă abandonului, ea trebuie să apeleze la creativitate/performanţă, să-şi afirme identitatea (dacă totul se va reduce la Cluj-Napoca, nu este suficient), să promoveze modernizarea şi solidarizarea urban-rural (atenţie, localităţile sub 14.000 de locuitori nu prea justifică- ca gestiune- echipamentele publice şi transportul în comun). Ea trebuie să nu neglijeze concurenţa - ca preocupări şi vecinătăţile ce ar putea fi racolate în viitor; să aibă în vedere inter-relaţiile dintre mediile natural-artificial (guvernare împreună cu natura) şi efectele iradierii (pozitive şi negative) în teritoriu, să satisfacă echitabil mobilitatea/accesibilitatea între parteneri, să nu se uite că în timp apar dezechilibre – economice, sociale, culturale - praguri critice, riscuri şi, prin urmare, sunt necesare scenariile multicriteriale şi constituirea unui “grup de reflexie” care să evite politicile pompieristice. Pentru moment, proiectul din 2008 pentru Zona Metropolitană Cluj – ca arie înglobată, abordare interdisciplinară a potenţialului, prospectare regională, strategie – pare a se limita la viitorul imediat în care municipiul eclipsează restul. Şi totuşi, nu ne gândim la o individualizare în context naţional ,către care să ne focalizăm eforturile?

Comenteaza