A fost odată în Mănăştur, la 1925. În plan îndepărtat, cea mai veche clădire din România

Cartierul Mănăştur este cel mai întins şi mai populat din Cluj-Napoca. O imagine redată de Istoria Fotografiei Clujene înfățișează locaţia înainte de construirea cartierului, în zonă putând fi admirată doar clădirea care astăzi este cea mai veche din ţară.

Istoria cartierului Mănăștur a început să se scrie în secolele IX-X, când în jurul mănăstirii benedictine Calvaria se formează satul cu această denumire. Numele provine din "monostor", care în limba maghiară înseamnă "satul mănăstirii".

În lucrările istorice sunt mentionate și alte denumiri, cum ar fi "satul abatelui" (din germană, "Abtsdorf") sau Cluj-Mănăștur (din maghiară, "Kolozsmonostor"). Mănășturul a fost sat până în 1895, când s-a unit cu Clujul, iar actuala înfățișare a primit-o mai târziu, începând cu 1965, când casele au fost demolate pentru a lasa locul blocurilor muncitorești ce domină peisajul.

Cea mai veche clădire din România e in Cluj 


Cine ar fi crezut că una dintre cele mai vechi clădiri din țara noastră care este încă în picioare are peste 1.000 de ani vechime? Este vorba despre Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur.

Povestea bisericii ar fi început undeva în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei, atunci când a început construcția lăcașului de cult. În a doua jumătate a secolului XI a funcționat aici, în interiorul fortificației regale-comitatense, abația benedictină Monasterium Beatae Mariae de Clus, înconjurată cu un zid de apărare.

Mănăstirea a fost distrusă aproape complet în 1241 după maria invazie tătară, pentru ca în 1263 regele Béla al IV-lea să decidă reconstrucția bisericii. În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație de apărare. Ulterior, mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor.

Până în 1556, biserica Calvaria era cel mai important notariat din Transilvania. În 1598, clădirea a fost distrusă de un trăznet și din nou reconstruită. Apoi, a intrat în posesia călugărilor iezuiți, cei care au deținut-o de drept. Instaurarea regimului comunist a făcut ca în 1948 să intre în posesia Bisericii Ortodoxe Române. În 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat.