Amintiri din Cluj: Baie în Someş, la Podul albastru

Amintiri din Cluj: Baie în Someş, la Podul albastru

În anii ’87-’95 Grigorescu era plin de copii. Vara, când ziua aveam timp mai mult pentru statul pe afară, ne aventuram la Someş, pentru o baie răcoroasă în zilele cu arşiţă. 

La baie, la Someş, mergeam împreună. Nu ştiu unde erau părinţii noştri. Poate la serviciu. Aveam câte un costum de baie, fiecare, şi ne mândream cu el în astfel de ocazii. Treceam podul mic peste Someş, actualul Albastru, iar la capătul dinspre Parcul Babeş, coboram, pe lângă stâlp, către apă. Someşul nu era atât de mare, iar pe mijloc era o insuliţă. O ştiam ca-n palmă. Ne aşterneam de plajă şi, când ajungeam înaintea celor de la I2 şi Lamă F, aveam locurile cele mai bune, cu puţină umbră.

Jucam cărţi sau stăteam la poveştile care nu se terminau niciodată, dar de cele mai multe ori ne scăldam ore în şir. Ceea ce era şi mai palpitant, fetele de la I3 i-au „fermecat” pe băieţii de la I2 şi, cel mai evident era când ne bucuram de atenţia lor la scăldat. Ei găseau cauciucuri, le cărau şi ne lăsau să ne dăm cu ele pe Someş, doar pe noi, fetele de la I3 :). Mai multe AICI!

Comenteaza