Foto Cine au fost primii “primari” din zona Clujului, mai precis din municipii și, mai apoi, din colonia Napoca

Municipiul Napoca a fost întemeiat de împăratul Hadrian, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napocensium, în anul 124.

''Nu avem date despre vreo locuire dacica pe teritoriul orasului modern, insa sunt date arheologice despre un sat ("vicus") de colonisti "peregrini" (adica supusi ai Romei, dar necetateni romani, din diferite provincii) intemeiat din vremea lui Traian in zona Parcului Caragiale si a Pietii Muzeului, langa podul peste Somes, fiind punctul cel mai bun pentru traversare. Probabil aici s-a aflat podul folosit de drumul pavat Drobeta-Porolissum (deci actuala regele Ferdinand, fiind cea mai veche strada medievala, ar putea fi si una dintre cele mai vechi strazi in general din zona Clujului). De aceasta localitate tinea si marele atelier de fibule, descoperit in zona monumentului Memorandumului.

Municipiul Napoca a fost intemeiat de imparatul Hadrian, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napocensium (in 124), fiind ridicata la rang de colonie cel mai probabil de catre Marcus Aurelius (in anii 180). A primit “ius italicum” (drepturi asemanatoare cu orasele din Italia) de la Septimius Severus (anii 190). A avut o constitutie duumvirala, foarte asemanatoare cu celelalte colonii romane, fiind condusa de doi “duumviri”, functie aproximativ echivalenta cu functia de primar. Primii duumviri cunoscuti sunt din perioada 118-161: Iulius Ingenuus si Numerius Decianus. In afara de ei mai apar in inscriptii Flavius Ianuarius (200-211), Iulius Bassinus (200-211), Aelius Maximus (inceputul secolului al III-lea) si Antonius Valentinus, ultimul duumvir cunoscut al coloniei Napoca.

Cumulul de functii a fost destul de comun in epoca romana: de exemplu lulius Bassinus, pe langa functia de primar din Napoca, a fost consilier local (decurio) in Apulum (Alba Iulia) si flamen (o functie religioasa) la Drobeta'', se arată într-o postare făcută pe grupul de Facebook Amintiri din vechiul Cluj, în care se menționează că textul a fost realizat cu suportul profesorului Radu Ardevan și al istoricului T. Szabó Csaba.