De ce a fost construit Palatul Telefoanelor cu „ferestre împușcate”

Situată în spatele Palatului Poștei, clădirea proiectată de arhitectul Vasile Mitrea este un imobil a cărei imagine este azi controversată, de cele mai multe ori fiindu-i contestată estetica prea sobră și forma prea industrială pentru o clădire din centrul orașului. Când a fost terminat edificiul, clujenii l-au poreclit „Silozul”.

Proiectul conceput în 1969 prevedea construirea unei clădiri cu demisol, parter și cinci etaje. Lipsa banilor a determinat ridicarea în două faze, însă fără respectarea proiectului inițial: prima dată au fost finalizate trei etaje, în anul 1970, pentru ca în 1976 să se mai adauge un etaj. Aceasta este forma pe care o vedem azi.

Elementele decorative sunt inspirate de zidul medieval din piatră care era în imediata apropiere, caracterizat prin robustețe, emanând forță și echilibru. Un alt simbol, a fost preluat de la Mănăstirea Franciscană aflată vizavi, acele geamuri poziționate aleator, stilul „ferestrelor împușcate”, așa cum le-a denumit arhitectul Vasile Mitrea, care sunt dispuse astfel încât rezultă o „dezordine programată”.

Geamurile au ochiuri mici și apar atât în partea de jos a încăperilor, cât și la nivelul superior al acestora. Centrala telefonică montată în clădire avea nevoie iluminare slabă, de temperatură constantă și de spațiu amplu, astfel că soluția ochiurilor mici de geam poziționate discret și sălile ușor de controlat termic au dictat soluții interioare și exterioare specifice. Mai multe AICI!