Foto „Despre plastica fațadelor în arhitectura laică clujeană din perioada barocului târziu”

În Transilvania barocul pătrunde ca stil oficial după instaurarea guvernului militar austriac la începutul secolului al XVIII-lea şi este adoptat pe rînd în arhitectura militară, ecleziastică şi - în fine - de cea laică.

Alături de numeroase şi impunătoare castele pe moşii, se construiesc, îndeosebi în ultimul sfert al secolului, palate şi case nobiliare în oraşe şi în primul rînd în Cluj, oraş ce dobîndeşte în această perioadă un rol politic crescînd în viaţa provinciei. Monumentele ce s-au păstrat in acest oraş, integral sau numai în parte, sînt numeroase, după cum a dovedit-o conscripţia monumentelor istorice din 1953. Construite cu scopul de a servi familiilor nobiliare drept reşedinţe orăşeneşti, monumentele aparţinînd arhitecturii laice clujene din perioada barocului tîrziu sînt în acelaşi timp expresia unui acut sentiment al luxului şi o încercare de a exprima, cu mijloacele artei, situaţia politică şi socială a celor care le subvenţionau. Conform acestui program, în cadrul clădirilor din grup, se acordă o atenţie deosebită faţadelor, care sînt în primul rînd în măsură să exprime condiţia materială şi socială a proprietarului, neglijindu-se în acelaşi timp, ca de altfel in arhitectura barocă în general, faţadele laterale şi, nu o dată, aspectul curţilor interioare. In realizarea faţadelor principale, limbajul decorativ, supus unor sensibile variaţii de valoare, este relativ bogat şi se subordonează motivului central dominant, corespunzînd la parter intrării, iar la etaj salonului de onoare. Analizînd clădirile din grup, încadrate cronologic între 1774 şi sfîrşitul primului deceniu al secolului al XIX-lea, se impune de la început observaţia că există două categorii de elemente de articulare şi decorative. Una înglobează elementele regăsite la mai multe monumente. Dat fiind modul cum se caută şi se adoptă în această fază stilistică elementele plastice, existenţa încă unui grup de elemente care în detalii diferă de la un monument la altul nu trebuie să ne surprindă. Elementele găsite la majoritatea monumentelor sînt: socluri de bază mai mult sau mai puţin proeminente; ciubucuri orizontale între parter şi etaj care au o replică în cornişa puternic profilată; marcarea intrărilor aşezate în axul principal prin portaluri de piatră, avînd la bază pietre-tampon pentru trăsuri; accentuarea motivului intrării prin rezalituri şi, la unele dintre clădiri, prin balcoane• articularea pereţilor cu pilaştri de obicei trataţi în rustica şi fără capiteluri la parter, plaţi şi cu capttel compozit la etaj; ancadrarnente de piatră cu forme diferite la ferestre; balustrade cu decor de panglici împletite; articularea cu chenare plate a stîlpilor şi bolţilor coridorului de acces; foişoare pe arcade la parter şi pe coloane cu capiteluri ionice sau pe stîlpi cu secţiune prismatică la etaj.

Toate aceste elemente îmbracă însă la fiecare monument forme concret diferite, ceea ce sporeste caracterul pitoresc al ansamblului. în plus, în cadrul multor clădiri din grup, deasupra ferestrelor etajului şi, la citeva, deasupra ferestrelor parterului se află decoruri de ghirlande împletite in forme de o mare diversitate. Toate elementele de articulare si de decor ies clar în relief din planul peretelui. Aceasta, ca şi incisiva tratare a detaliilor, se face premeditat în scopul obţine ii unor efecte plastice cit mai puternice, sporite de efectele de lumină si umbră care se obţin în cursul zilei pe faţadă. • • Primul monument din serie, cel mai important prin dimensiuni şi valoare artistică, este palatul Banffy (azi palatul Muzeului de artă din Cluj, Piaţa Liberăţii nr. 31) care aparţine deja prin soluţiile adoptate şi prin spirit barocului tîrziu. Faţada principală (fig. 1) este dominată de masivul rezalit arcuit, corespunzînd intrării principale în palat, rezalit care susţine la etaj un balcon acoperit care încadrează cele patru axe centrale. Spre stradă balconul are o balustradă (fig. 2) pe care se află sapte coloane zvelte, canelate, cu capiteluri compozite care sus in atica .(fig. 3) şi acoprişul balconului încoronat cu o masivă stemă a famili ei Banffy sculptată în piatră, în stinga şi dreapta acestui motiv central se suie, despărţite de pilastri dubli, ferestre termonate • în segment de arc• la parter, dreptunghiulare, cu colţurile uşor evazate şi cu bolţarul median marcat si decorat• la etaj. Un ciubuc puternic între parter şi etaj, accentuat de dispunerea. sub pervazul ferestrelor etajului a unor parapete din baluştri, cît şi puternica cornişa care susţine o balustradă cu motiv de panglici împletite, au menirea să confere faţadei un accent orizontal puternic pe care îl întrerupe însă rezalitul intrării şi articularea pereţilor cu pilaştri dubli. Această dispunere a elementelor de articulare este conformă spiritului barocului ajuns în faza sa ultimă, cînd obţinerea unor anumite efecte pitoreşti face parte încă din programul estetic al stilului. Tot pe această linie, a obţjnerii unor efecte pitoreşti, dar şi in dorinţa de a etala preferinţele artistice, cît şi ca o dovadă a unor mari resurse materiale se înscrie şi dispunerea pe balustrada acoperişului a unor statui de zei antici şi urneori. aglomerarea în faţadă a unui număr mare de elemente de articulare şi decor este evidentă şi conformă, cum s-a văzut, dorinţelor celui care a comandat palatul. Lucru. remarcabil, ordonarea acestor elemente conferă faţadei un aspect fastuos şi monumental; nu lipsesc nici efectele voit pitoreşti realizate prin punerea în lumină favorabilă a volumelor şi formelor plastice de o anumită eleganţă voit distinsă. Servind ca punct de plecare şi ca model clădirilor care-i urmează în timp, realizarea faţadei palatului Banffy (ca de altfel şi organizarea interioară şi dispunerea maselor) se datoreşte în bună măsură talentatului arhitect şi sculptor Johann Eberhard Blaumann care a proiectat şi condus, între 1774 şi 1785, lucrările de construcţie, meşter care-şi depăşeşte net contemporanii şi pe care Biro J. îl socote pe pe bună dreptate ,,un spirit artistic elastic şi 1nspirat". Faţada palatului Bânffy a influenţat neîndoielnic asupra realizării celorlalte monumente din serie. Verificarea se poate face în cazul multora dintre clădirile clujene din perioada barocului tîrziu, dar ea este poate cea mai plină de semnificaţii analizînd faţada unui alt monument important: palatul Teleki (Str. Kogălniceanu nr. 9) construit mtre 1790-1795 de către arhitectul Joseph Leder. Motivul central al intrării este. şi în acest caz puternic marcat printr-un rezalit (fig. 4), realizat prin articularea portalului •principal cu o pereche de stîlpi masivi, bogat profilaţi, în corespondenţa cărora se află, la o distanţă de 0,5 m de planul clădirii, două coloane care, la fel ca şi stîlpii, au capiteluri compozite inciziv tratate (fig. 5). Pe aceste suporturi şi susţinut la mijloc de o consolă masivă afiată în continuarea bolţarului median al portalului principal, se află un balcon din dale de piatră cu grilaj de •fier forjat. Soluţia acestui balcon este minoră în comparaţie cu cea de la palatul Bănffy, dar o influenţă a acesteia din urmă se poate uşor sesiza în dublarea celor trei pilaştri din partea mediană a faţadei şi în prezenţa pe acoperiş, numai în porţiunea corespunzătoare rezalitului, a unei balustrade cu motiv de panglici împletite care susţine trei urne. In ansamblu, faţada palatului Teleki are neîndoielnic un anume echilibru, o anume distincţie pe care în cadrul grupului numai comparaţia cu palatul Banffy o poate umbri. Fără a cunoaşte o eleganţă a formelor şi un fast atit de accentuat ca la palatul Banffy, faţada palatului Teleki cunoaşte însă în principiu aceeaşi distribuire a accentelor orizontale şi verticale cît şi foarte asemănătoare folosire a ancadramentelor de la ferestre.

Urmărind mai departe monumentele din grup în ordine cronologică, sesizăm pe de o parte că sistemul construcţiei, compunerea maselor şi dispunerea spaţială, cu excepția unor adaptări la care obligă terenul, rămîn neschimbate, iar pe de altă parte faptul că în privinţa elementelor de articulare și decor se poate sesiza o devenire a formelor. Lucrul care se remarcă în primul rînd este atenuarea rezalitului central din care la casele Kemeny (Piaţa Libertăţii nr. 27), 'Thoroczkay (str. Făcliei nr. 10), Prefectura veche (str. Kogălniceanu nr. 6), casa mică Bânffy (str. Dr. Petru Groza nr. 32) nu rămîne decît balconul, în timp ce la casele Knoblauch (str. 30 Decembrie nr. 22), Tisza (str. 6 Martie nr. 34), Szatmâry (str. 6 Martie nr. 17) etc. portalul intrării se detașează foarte uşor din planul peretelui. În cadrul primului grup, alături de menţinerea balconului, notăm prezenţa, în registrul superior al fațadei, a unor bogate capiteluri compozite care amintesc prin plastică și tratare incizivă de cele de la palatul Bânffyi!. Rolul acestor capiteluri în conferirea unor efecte plastice pitorești fațadei este clar și tot un asemenea rol îl are și decorul, de forme diverse, din coronamentul ferestrelor etajului superior, apărut la monumentele din acest grup sub influenţa rococoului. La casa Kemeny (fig. 6), în coronamentul ferestrelor din dreapta și stinga balconului se află cîte un putto, între ghirlande bogate, sinuos mişcate, iar deasupra ferestrei şi ușii balconului se află, în relief plat, cu conturele incisiv marcate, un bust de bărbat cu coif între două turnuri de cetate şi respectiv un tînăr (foarte stingaci tratat) cu spadă şi coif, ieșind dintr-un cort militar aflat între două case
cu un etaj. O săgeată sub bustul bărbatului şi o secure alături de tînărul cu spadă completează cele două coronamente a căror tematică ni se pare greu de explicat. Sub pervazul ferestrelor din afara balconului se află decoruri cu elemente vegetale, urmînd un traseu sinuos (fig. . La casa Karacsay (fig. 7), în portiunea originală a faţadei, deasupra ferestrelor de la parter se află cîte o ghirlandă bogat profilată împodobită la capete cu panglici care coboară vertical. La etaj, deasupra fiecărei ferestre, se află cîte două ghirlande susţinute în capete de cîte un porumbel în zbor şi atîrnate la mijloc, prin intermediul unei rozete, de ciubucul care se află deasupra pilaştrilor . La ambele registre decorul este plastic tratat, are forme consistente şi se detaşează efectiv din planul peretelui. Faţada prefecturii vechi (fig. 9) are de asemenea deasupra fiecărei ferestre în registrul etajului un decor format dintr-o ghirlandă cu valoare plastică evidentă, al cărei desen este capricios, dar simetric şi care se termină într-un motiv de frunze mari striate si aplatizate. Un decor de ghirlande în relief relativ accentuat se află de asemenea în coronamentul ferestrelor etajului la casa mică Bănffy (fig. 10, 11), amintind prin traseu şi consistenta formelor pe cel de la casa Karacsay si casa Szatmăry. ln schimb la casa Szilvassy de pe calea Moţilor nr. 4 (fig. 12), ulterioară clădirilor enumerate mai sus, decorul - în formă de scoică în coronamentul celor trei ferestre centrale şi vegetal şi floral în coronamentul celorlalte patru ferestre - se aplatizează şi nu iese din planul peretelui, fiind incizat în masa tencuielii. Cu toate acestea faţada are un pronunţat aspect pitoresc datorită supleţii specifice rococoului, atenuată deja de orientarea spre clasicism, la decorul ferestrelor laterale cît şi datorită strierii orizontale, la ambele nivele, a pereţilor articulaţi la etaj cu pilaştri plaţi. Se poate observa cu uşurinţă în această succintă descriere a faţadelor că există o efectivă diversitate a formelor în cadrul barocului tîrziu clujean, fapt care trebuie pus în legătură cu cerinţele familiilor nobiliare care comandau clădirile, cît şi cu formaţia specifică a diferiţilor meşteri. Făcînd abstracţie de relativa diversitate a decorului din coronamentul ferestrelor, atenuarea rezalitelor intrării si treptata aplatizare şi simplificare a elementelor de articulare se poate urmări pe etape de la palatele Banffy şi Teleki la casa Szatmary, unde pilaştrii lipsesc la parter şi la casa Tisza, unde întregul aspect al faţadei este deosebit de auster, dovadă că aceste monumente se resimt deja, cel puţin ca spirit, de influenţa noii faze stilistice care începe să se impună: clasicismul.
O devenire a formelor poate fi sesizată şi urmărind alte detalii, de pildă ancadramentele de la ferestre. De la ancadramentele în segment de arc cu retrageri treptate şi bolţarul median marcat şi de la ancadramentele dreptunghiulare şi cu colţurile evazate (palatele Banffy şi Teleki, casele Knoblauch - etajul II şi Mikes) se ajunge la ancadramente de formă dreptunghiulară simplu profilate (la Prefectura veche şi casele Kemeny, Karacsay, casa mică Banffy - etaj, Szilvassy - etaj), la înlocuirea ancadramentelor cu un pervaz de piatră (casele Karacsay - parter, Tisza. Szilvassy - parter) sau pur şi simplu la renunţarea la ancadramentele de piatră (casa Szatmary - parter). Vorbind despre plastica faţadelor, trebuie să notăm că în amplificarea aspectului pitoresc şi in conferirea unui aspect festiv, un anume rol a avut şi culoarea. E greu de stabilit azi care au fost culorile preferate. Ceea ce se poate bănui este folosirea unor culori mai închise pentru fond şi zugrăvirea în alb, roz, galben deschis a elementelor plastice conform deci cu indeminarea, specifică meşterilor barocului, de a crea efecte surprinzătoare. Concluzia pe care o desprindem din aceste constatări este că, deşi acceptat de nobilimea principatului în forma sa tîrzie şi de iminentă decadenţă, cînd soluţiile sale erau cele finale şi cînd despre o evoluţie în cadrul stilului nu mai putea fi vorba, deşi timpul în care a fost acceptat ca stil oficial a fost cu adevărat scurt, barocul tirziu clujean se dovedeşte a nu fi o fază stilistică moartă, fără nici o devenire. în cadrul său se constată variaţii sensibile de valoare şi de preferare a unor elemente de articulare şi decor. Dar - şi aceasta este mai important - în cadrul barocului clujean se constată şi o devenire a formelor conformă cu ceea ce s-a întîmplat pe plan european, înspre clasicism, prin intermediul unei faze în care se resimt ecouri ale rococoului. De subliniat încă o dată că din categoria formelor sînt supuse evoluţiei cele plastice de decor şi articulaţie, concentrate cu precădere în faţade. Sistemul constructiv al barocului rămîne acelaşi, el avînd o înrîurire puternică şi asupra artei de a construi a perioadei următoare.

MIRCEA ŢOCA UBER DIE PLASTIK DER FASSADEN IN DER PROF ANEN ARCHITEKTUR IN CLUJ AUS DER PERIODE DES SPĂTEN BAROCKS (Zusammenfassung) In der profanen Architektur in Cluj aus der Periode des spăten Barocks kann man mit Leichtigkeit die Entwicklung der verbindenden und dekorativen Elemente der Fassaden verfolgen. Das erste Monument der Gruppe ist das Palais Banffy, das in den Jahren 1774-1785 von Johann Eberhard Blaumann erbaut wurde. Das Gebăude ist bemerkenswert in der Architektur der Stadt aus jener Periode, durch seine Ausmasse und technischen Losungen sowie durch den Gesamtwert der um einen vorspringenden Mitteltrakt gruppierten Fassade und das Dach mit einer Ballustrade die Urnen und Statuen trăgt. Von diesem Gebăude ausgehend kann man ein stăndiges Abflachen des zentralen Motivs sowie der verbindenden und dekorativen Elemente verfolgen, bis zu der geradezu strengen Fassade des Hauses Tisza. Unter dera Einfluss des Rokoko wurden bei einigen Bauten der Gruppe (die Hăuser Kemeny, Karacsay, die alte Prăfektur, das kleine Banffy-Haus) im Uberbau der Fenster verschiedenartige Ornamente beniitzt (besonders das Ghirlandenmotiv) die den malerischen Gesamtanblick der Gruppe erhohen.

Componentă a seriei: „Acta Musei Napocensis: ActaMN” (editor: Muzeul de Istorie Cluj) (1966)