Foto Hotelul Astoria – evoluția unui imobil clujean între două administrații istorice

Imobilul de pe actuala stradă Horea nr. 3 din Cluj-Napoca, cunoscut astăzi sub numele de fostul Hotel Astoria, aparține arhitecturii de început de secol XX și reprezintă unul dintre edificiile care marchează transformarea urbană a Clujului într-un oraș modern al Europei Centrale. Documentația patrimonială îl datează în 1903, iar literatura de specialitate îl încadrează în arhitectura secessionistă clujeană. Datarea trebuie însă corelată cu documentele istorice privind funcțiunea și proprietatea imobilului.

În perioada în care Clujul făcea parte din Regatul Ungariei, imobilul era asociat denumirii Fehér Bárány – Mielul Alb, iar documentele epocii îl identifică drept un palat cu funcțiuni comerciale și profesionale. În 1913 sunt atestate spații comerciale în cadrul complexului, iar în 1917 un atelier artistic este menționat în mod explicit în Palatul Fehér Bárány. Aceste mărturii demonstrează că edificiul avea o funcțiune urbană diversificată înainte de consacrarea sa ca Hotel Astoria.

Problema momentului exact în care imobilul a dobândit funcțiunea hotelieră rămâne una dintre chestiunile importante ale cercetării. Unele surse datează constituirea Hotelului Astoria în jurul anului 1910, în timp ce documentele primare din anii 1913 și 1917 continuă să folosească denumirea Fehér Bárány. Cea mai importantă mărturie este documentul din 29 decembrie 1921, care consemnează proiectul de transformare a Palatului Fehér Bárány, situat pe strada Elisabeta nr. 1, într-un hotel modern cu numele Astoria. Proprietatea urma să intre în capitalul unei societăți hoteliere. Prin urmare, schimbarea funcțională este documentată cert în perioada de după instaurarea administrației românești, iar termenul de transformare indică existența unui imobil anterior, adaptat pentru noua destinație.

Din această perspectivă, edificiul poate fi înțeles ca rezultatul unei continuități constructive și al unei schimbări funcționale: clădirea aparține mediului urban format în perioada administrației ungare, însă modernizarea și consacrarea ei ca hotel se leagă de reorganizarea economică a Clujului în primii ani ai administrației românești. Hotelul este deja documentat ca unitate de prestigiu în 1923, iar în 1936 dispunea de 108 camere, față de 91 în 1923, ceea ce indică dezvoltarea capacității sale de cazare.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea este un edificiu de colț, desfășurat pe patru niveluri și pe trei laturi ale unei curți trapezoidale. Volumetria este echilibrată și simetrică, iar elementele semicilindrice care se ridică deasupra parterului, rezalitele, loggiile, cornișa profilată și decorul geometric și floral îi conferă expresia specifică Secessionului. Structura mixtă, șarpanta de lemn cu învelitoare de țiglă și tratarea fațadelor prin panouri decorative completează caracterul arhitectural al imobilului. Studiile de specialitate îl includ explicit între edificiile secessioniste care documentează evoluția arhitecturii clujene de la începutul secolului XX.

Hotelul a continuat să funcționeze și după schimbările politice ulterioare. În 1943, când Clujul se afla din nou sub administrație ungară în urma celui de-al Doilea Arbitraj de la Viena, o carte poștală documentează clădirea ca Astoria Szálloda, administrată de societatea pe acțiuni Astoria. Imaginea confirmă continuitatea funcțiunii hoteliere și în această a doua perioadă de administrație ungară.

După revenirea administrației românești în 1944, clădirea și-a continuat existența în circuitul hotelier, traversând ulterior perioada socialistă și schimbările economice de după 1989. În anii 1990, fostul hotel a trecut către Camera de Comerț și Industrie Cluj, iar imobilul a primit o nouă funcțiune instituțională, păstrându-și însă rolul de reper arhitectural și urban al zonei Horea–Someș.

Prin urmare, Hotelul Astoria trebuie privit nu doar ca un fost hotel, ci ca un edificiu de continuitate urbană între două sisteme administrative și două etape istorice ale Clujului. Realizat la începutul secolului XX în contextul urban al Regatului Ungariei, asociat inițial cu complexul Fehér Bárány și cu funcțiuni comerciale și profesionale, imobilul a fost transformat și modernizat pentru funcțiunea hotelieră în primii ani ai administrației românești, devenind în perioada interbelică unul dintre hotelurile importante ale orașului. A traversat apoi revenirea temporară a administrației ungare din 1940–1944, perioada postbelică și regimul socialist, pentru ca după 1990 să primească o funcțiune instituțională. Istoria sa materializează astfel, în aceeași clădire, succesiunea administrațiilor, schimbarea funcțiunilor urbane și continuitatea patrimoniului construit.

Sursa - Clujul și clujenii