Ierbicide şi dejecţii pentru peştii "protejaţi" din Someşul Mic

Pe cursul de 10 km al Someşului Mic, alături de alte specii protejate, trăieşte porcuşorul de nisip. Din nefericire, specialiştii asociaţiei Apáthy István Egyesület (AIE) au găsit un singur exemplar, dar în afara ariei protejate, în cadrul cercetărilor efectuate pentru inventarierea efectivelor speciilor de interes comunitar.

În planul de management al zonei sunt incluse o serie de măsuri care îşi propun conservarea populaţiilor existente ale speciilor protejate. Aria protejată identificată, având 117 ha, este situată în apropierea municipiilor Dej şi Gherla şi a comunelor Mintiu Gherlii şi Mica. Aceasta este singura arie protejată delimitată pe cursul celui mai mare râu din judeţ, iar sistemul neperturbat de braţe moarte oferă un habitat acvatic deosebit între Petreşti şi Mănăstirea.
 
Este important ca pescarii să cunoască prevederile ordonanţei de urgenţă nr. 57 din 2007 care identifică speciile de peşti protejate din România. Pe întregul teritoriu al ţării, este interzis pescuitul (reținerea) speciilor de peşti ca porcuşorul de nisip. Din păcate, populaţiile sale par să fie foarte restrânse în Someşul Mic. Este puţin probabil să cadă pradă pescarilor, dimensiunile sale făcându-l neatractiv pentru aceştia; totuşi, unii pescari, considerându-l „peşte-gunoi”, îl aruncă pe mal sau îl duc acasă pentru pisici. 

Un peşte mic, cu importanţă mare

Puţini reuşesc să îl deosebească de celelalte trei specii de porcușor cu care se aseamănă. Dintre cele patru specii de porcușori întâlnite în România, trei beneficiază de protecţie, astfel încât este indicată eliberarea acestora în cazul în care au fost prinşi de pescari. Similar oricărui ecosistem, într-un râu speciile ce îl populează, indiferent de mărimea lor, au un rol important în funcţionarea ecosistemului ca întreg şi în funcţionarea lanţurilor trofice: peştii mici, aparent nesemnificativi, reprezintă o sursă de hrană pentru prădătorii mai mari sau pentru vidre şi totodată pot preveni înmulţirea necontrolată a unor specii de nevertebrate. 
 
Porcuşorul de nisip este o astfel de specie de mici dimensiuni, discretă, cu pete întunecate pe partea laterală. Lungimea sa nu depăşeşte 10 cm decât în cazuri excepţionale. Capul său este mijlociu şi lung, înotătoarea dorsală este lungă şi puternic crestată; pedunculul caudal se îngustează, este cilindric (nu turtit ca în cazul porcuşorului de şes), gâtul şi pieptul este lipsit de solzi. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau al treilea an, iar perioada de depunere a icrelor durează din aprilie până în iunie. Numărul de icre depuse este mic, locul preferat pentru depunere fiind fundul nisipos sau cu prundiş al unor cursuri de apă mai liniştite.

Barajul blochează migraţia peştilor

Habitatul său tipic îl reprezintă cursurile râurilor de deal şi şes, cu fund nisipos sau cu prundiş şi nisip. Preferă apele relativ rapid curgătoare şi bine oxigenate. Se stabileşte pe fundul apei, unde îşi găseşte hrana preferată: alge de pe sol, viermi mărunţi, larvele insectelor acvatice şi diverse crustacee. În România este răspândit în numeroase râuri, dar în ultimii ani a dispărut din râurile Arieș şi Barcău, iar efectivele sale au scăzut în râurile Târnava Mare, Mureș, Argeș şi Suceava.
 
Porcuşorul de nisip şi alte specii de peşti din Cluj sunt ameninţate în principal de apa de canalizare insuficient curăţată care se scurge în râuri, de fragmentarea râurilor (baraje şi trepte din beton), respectiv de lucrările iresponsabile de prevenire a inundaţiilor. Din păcate, barajul construit în Dej împiedică migraţia peştilor, astfel încât specia nu mai poate reveni în secţiunile superioare ale râului, acolo de unde a dispărut din cauza poluării industriale (cu mare probabilitate încă înainte de schimbarea regimului). Totodată, se constată un risc datorat speciilor de pești invazive care restrâng habitatele naturale ale speciilor indigene.  

Insecticide revărsate în râu

Existenţa speciilor acvatice este perturbată de utilizarea ierbicidelor şi insecticidelor pe suprafeţele agricole din apropierea ariei protejate Someşul Mic. Anumite substanţe chimice afectează speciile de peşti prin dizolvarea învelişului mucos al acestora, lăsând cale liberă bacteriilor. Astfel peştii sunt infectaţi şi pot să moară. Din acest motiv, cercetătorii solicită interdicţia cât mai urgentă a utilizării substanţelor chimice în vecinătatea ariei protejate.
 
Experţii recomandă de asemenea extinderea limitelor ariei protejate datorită vidrelor şi speciilor de peşti care trăiesc aici. O măsură importantă de conservare a speciilor protejate va fi interdicţia de a tăia arborii de pe malurile apei: sunt foarte importanţi pentru peşti, nu doar din perspectiva umbrei pe care o asigură, ci şi datorită nutrienţilor care ajung de pe aceştia în apă sau adăpostului pe care îl oferă rădăcinile lor. Aceeaşi arbori joacă un rol important şi în protecţia împotriva inundaţiilor, servind la întărirea malurilor. 

Aparat cu electroşocuri pentru cercetări

În timpul cercetărilor specialiştii au observat şi specii de interes comunitar ce nu sunt incluse pe lista sitului Natura 2000: porcuşorul de şes, cu o populaţie de 34 de indivizi observată sau specia de mreană Barbus Carpathicus, cu 461 de indivizi. Pe parcursul cercetărilor realizate în Someşul Mic, eşantionarea s-a realizat cu un aparat de electronarcoză (pentru aceasta cercetătorii au avut nevoie de o aprobare specială din partea ministerului de resort), peştii au fost expuşi unui şoc electric, au fost scoşi din apă, iar după colectarea datelor necesare, lăsaţi din nou în libertate. 
 
Cercetările din aria protejată Someşul Mic au fost efectuate în cadrul unui proiect realizat cu fonduri europene implementat de AIE, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, proiect în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din Cluj, dezbătute în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului este „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară Făgetul Clujului – Valea Morii, Poienile de la Șard și Someșul Mic”.