Lorena Lupu: „Dacă piaţa nu e pregătită pentru literatura erotică, îi facem preludiu"

Lorena Lupu: „Dacă piaţa nu e pregătită pentru literatura erotică, îi facem preludiu
Lorena Lupu joacă, în acest week-end, la Cluj-Napoca, în Miserupia. ZIUA de CLUJ a stat de vorbă cu actriţa şi scriitoarea despre profitabilitatea literaturii erotice în România, dar şi despre piesa de teatru care evidenţiază drama victimelor traficului de carne vie. Lorena Lupu a lansat în această vară romanul „Don Juana", caracterizat ca un fals tratat de mitologie contemporană cu accente erotice.

Este pregătită piaţa din România pentru literatura erotică explicită?
Dacă nu e pregătită, îi facem preludiu (râde). Serios vorbind, partea frumoasă în artă e că produsul îşi formează singur piaţa. Era pregătit cineva de Decameronul lui Boccaccio? Nu, dar toţi s-au adaptat din mers. Valabil şi pentru Bukowski, şi pentru Chuck Palahniuk, şi pentru orice scriitor cu un mod personal foarte intens de a pune problema.

De care scriitori erotici te simţi mai apropiată?
Eu nu scriu erotic din dorinţa de a epata, scriu erotic în clipa în care povestea pe care o relatez îmi cere lucrul ăsta. De asemenea, nu scriu erotic ca să mă apropii sau ca să mă îndepărtez de un scriitor, ci scriu, pur şi simplu, aşa cum mi-o cer structura poveştii şi personajele. Nu prea cred în scriitorii care vor să semene cu X sau cu Y; unicul om cu care trebuie să vrei să semeni eşti tu însuţi. Poate că, la nivel de onestitate, mă apropii de Charles Bukowski, iar, la umor, de Kurt Vonnegut. Dar fără să îmi propun asta. Pur şi simplu, s-a nimerit.

Cum percep cititorii clasici literatura erotică?
Ce este acela „cititor clasic"? Nu cred că poţi împărţi oamenii în cititori clasici, romantici şi postmoderni, cred că sunt individualităţi care citesc şi atâta tot. Fiecare, cu percepţia proprie. Literatura erotică nu s-a născut alaltăieri; găsim descrieri explicite şi în Odiseea, şi în O mie şi una de nopţi, şi în nenumărate alte opere literare, de-a lungul veacurilor. Numai că anumiţi cititori români se cred mai respectabili dacă fac public pe pudibonzii, apoi, în privat, pe libidinoşii. Mie mi se pare că abia categoria asta de oameni e ipocrită şi demnă de dispreţ.

Personajul principal din Dona Juana are şi ceva din experienţa ta personală?
E o întrebare la care nu răspund. Pentru că, dacă tu vei spune că Ion Creangă a fost la scăldat şi la furat cireşe, orice profesor de literatură cu un minim de cunoştinţe te va corecta: „Nu Ion Creangă, ci personajul Nic' a lui Ştefan a Petrei!" Să lăsăm personajele să fie personaje şi autorii să fie autori.

Sunt interesate editurile de scriitura erotică?
Depinde de profilul şi de aria de preocupări a fiecărei edituri în parte. Probabil că Editura Vatra Neamului şi Editura Psaltichia, nu. Dar editurile axate pe beletristică, da. Puţini scriitori contemporani evită sexul explicit în ceea ce scriu.

Există o scriitură erotică românească?
Ce întrebare! Scriitura erotică românească n-a apărut nici ea alaltăieri, aşa cum nici cea universală n-a făcut-o. Scene erotice de o pasiune absolut cuceritoare găseşti şi la Liviu Rebreanu, şi la Marin Preda, şi la mulţi mari autori. Nici nu cred că există scriitori autentici care să nu aibă un mod personalizat de a descrie actul dragostei.

Gurile rele spun că literatura erotică e vulgară. Ce le răspunzi?
Că gurile rele sunt mai ocupate să dea verdicte decât să savureze în mod real cartea. S-o citească pur şi simplu. Şi mai pot deduce că gurile rele sunt şi extrem de inculte. Un om cult citeşte o carte şi spune: „Ce poveste, ce structură, ce personaje, ce viziune asupra vieţii, ce emoţii!" Adică o evaluează conform culturii lui. O cizmă ambulantă citeşte o carte şi zice: „Ce vulgaritate!" Nu vede decât noroiul, pentru că e singurul lucru pe care mintea lui îl poate distinge din „ţesătura" unei cărţi. Nuanţele subtile îi scapă.

Caracterizează Miserupia de Cluj în câteva cuvinte, te rog.
Dacă te referi la spectacolul meu, el e acelaşi, indiferent de localitatea în care îl joc. Ok, nu sută la sută acelaşi, pentru că are şi părţi interactive, iar acestea diferă şi la Bucureşti, de la o seară la alta. Dar esenţa, tema nepăsării care transformă anumite fiinţe în victimele interesului crud al altora, e aceeaşi. Miserupia e în orice oraş, din orice colţ al lumii. Peste tot unde există părinţi care-şi persecută copiii, profesori care-şi şantajează elevii şi angajatori care-şi escrochează angajaţii, vorbim de acest tărâm fictiv al ticăloşiei umane numit Miserupia. Şi abia ăsta e un lucru vulgar, dacă mă întrebi pe mine. Plăcerea cu care unii oameni le fac în mod deliberat rău altora e extrem de vulgară.

Cu ce ar trebui să rămână clujenii din piesă?
Eu nu le pot dicta spectatorilor ce să simtă şi ce concluzii să tragă. Rămâne la latitudinea şi longitudinea lor.

Spectacolul poate fi urmărit sâmbătă, de la ora 21:00, în La Perne (Calea Turzii, nr.18), şi duminică, de la ora 19:00, la aceaşi locaţie.

Comenteaza