Foto Mulţumim, domnule profesor Ștefan Fediuc

La început de iarnă, ne pregătim de sărbătorile din decembrie, de Moş Nicolae, de Moş Crăciun, de Revelion. Ne facem planurile pentru vacanţă la munte. Copiii aşteaptă taberele de schi cu aceiaşi încântare cu care vor găsi cadourile în ghete şi sub pom.

Anul acesta ne vom întâlni mai repede pentru a ne lua rămas bun de la profesorul Ștefan Fediuc. În cazul multor familii, două generaţii au învăţat să schieze cu dom’ Fediuc, iar în altele părinţii au învăţat să alunece pe zăpadă odată cu taberele copiilor lor.

Un alt fel de dascăl, dintre aceia iubiţi de copii, părinţi şi bunici deopotrivă, dom’ Fediuc schia pe zăpadă, pe apă, pe iarbă, se dădea cu placa la 70 de ani, juca tenis, făcea role. La cercul de schi din cadrul Casei Pionierilor (Palatul Copiilor) a iniţiat câteva mii de copii. De unde trăiesc astăzi acei copii (America, Marea Britanie, Austria, Germania, Cluj, Băişoara), şi-au înscris pe reţelele de socializare regretul despărţirii de domnul profesor, fiecare în felul său, aşa cum simţim amintirile frumoase.

Generaţiile trecute prin mâinile lui sunt astăzi profesori, ingineri, doctori, antreprenori, jurişti, fac pârtii de schi, alină dureri, construiesc şi învaţă alte generaţii matematică, fizică, franceză, să schieze şi să se dea cu placa, cu rolele. Să iubescă viaţa şi natura, să-şi amintească de Băişoara, de Tarniţa, de Au-Au-Austria, de Italia, de munţi şi lacuri.

Şi toţi continuăm să aşteptăm vacanţa de iarnă şi sfârşiturile de săptămână la munte, zăpada de pe pârtii şi din afara lor.

Mulţumim, domnule profesor