„Performanţa are nevoie de încredere în propriile forţe" - INTERVIU

Este, categoric, o femeie de succes. Şi-a consolidat acest statut cu performanţe, atât în industria textilă, cât şi în sport. Vă propunem un interviu despre despre leadership, despre femei, despre business şi handbal.

Implicare. Inteligenţă. Iniţiativă. Olga Stanciu a ţesut între ele aceste calităţi şi multe altele. Aşa a ajuns devreme director la o companie care ar trebui să stea la loc de cinste pe emblema economică a Clujului, dar a fost timp de 12 ani şi conducătoarea unei echipe care a pus Clujul pe harta Champions League la handbal feminin. Compania se numeşte Jolidon, iar echipa purta numele „U" Jolidon (de anul trecut, societatea nu le mai finanţează pe handbaliste). În plus, pentru că a mai găsit resurse de energie, a devenit membră a Asociaţiei Femeilor de Afaceri (AFA) şi face parte din Consiliului Local Civic.

Olga Stanciu a acordat un interviu, pentru ZIUA de CLUJ, în care vorbeşte despre leadership, despre femei, despre business şi despre handbal. Despre cum a reuşit, cu implicare, cu inteligenţă şi cu iniţiativă să devină un om de succes, un şef performant atât în industria textilă, cât şi în sport. Pe alocuri, discuţia a pătruns şi în viaţa privată a directoarei de la Jolidon. Nicio surpriză: şi aceasta are caracteristicile unui succes.

Reporter: Conduceţi una dintre companiile cunoscute ale Clujului, sunteţi una dintre femeile din fruntea AFA, aţi condus până nu demult un club de handbal: cum şi-au făcut loc în agenda Dvs. toate aceste activităţi?

Olga Stanciu: Dificil de multe ori şi cu sentimentul că am rămas mereu tributară timpului aferent familiei. Nu ne putem trăi viaţa întotdeauna după o grilă orară şi după rigorile managementului timpului. Succesul la locul de muncă este foarte important în ideea realizării directe profesionale, a performanţei în domeniul ales. Eu am avut şansa de a contribui efectiv, chiar de la început, la construirea unui brand internaţional, de sorginte exclusiv clujeană, făcând parte dintr-o echipă cu realizări minunate.

Comunitatea în care trăim, urbea în care locuim, nu pot să ne fie indiferente, aşa că am răspuns pozitiv invitaţiei de a face parte din AFA Cluj. AFA vine spre comunitatea clujeană cu proiecte minunate, a căror finalitate, benefică pentru oraş, dovedeşte, încă o dată, că femeilor le pasă de viitor. Activez şi în Consiliul Local Civic, pentru că trebuie să ne implicăm şi trebuie să devenim cu toţii adevăraţi "pasatori", cum puncta un trainer cunoscător bun al aluviunilor noastre româneşti.

Îmi place competiţia şi îmi plac victoriile, îmi place sportul; el s-a practicat întotdeauna în familia mea. Şi eu am făcut sport şi chiar cred că prin sport înveţi cu adevărat, de mic, să iei decizii şi să-ţi asumi responsabil gestionând şi succesul şi eşecul, astfel încât să înţelegi că ambele fac parte din viaţă. Povestea frumoasă a performanţei handbalului feminin clujean, realizată sub egida „U" Jolidon, a însemnat, în cei 12 ani, "n+1"sâmbete sau duminici trăite la Sala Sporturilor, deplasări, emoţii, comunicare, implicare, gustul suprem al victoriei, mândrie, tristeţe şi lacrimi câteodată... Dar mi-a placut să mă implic în drumul echipei care a culminat cu accederea în Champions League.

Toate aceste au însemnat credinţa că întotdeauna "se poate" (fără a renunţa niciodată la setul de valori, de principii care te definesc), că merită să ne fixăm sus ştacheta, dacă avem pretenţii de la noi înşine, şi de la cei din jur, că mereu trebuie să confirmăm, indiferent cât de buni suntem... Iar, uneori, e bine să nu uitam că drumul e mai important decât ţinta în sine şi să putem să-l parcurgem cu plăcere, bucurie, ambiţie.

R: Despre bărbaţii puternici se spune că au în spatele lor o femeie puternică. Ce are în spatele ei o femeie de succes?

O.S.: Un bărbat şi mai puternic! Am fost întotdeauna adepta formulei că femeia trebuie să-l facă pe bărbat să fie ceea ce el trebuie să fie! Soţul meu este un performer înainte de toate, un specialist de excepţie, conducând tehnic proiecte de mare anvergură (ultimul fiind cel de la Cogealac-Fântânele, cel mai mare parc european de eoliene). De la el am învăţat că pentru orice situaţie, orice "ecuaţie" există măcar o soluţie, dacă eşti "în teren" şi stăpâneşti instrumentele şi mecanismele teoretice potrivite. Suntem căsătoriţi de 30 de ani, avem doi copii minunaţi, anul acesta familia noastră se împlineşte frumos (fata noastra, Ana, s-a căsătorit şi, în septembrie, se însoară şi Tudor, fiul nostru). Sunt foarte mandră de familia mea, de copiii pe care îi avem. De fapt, pentru mine, căsătoria este cel mai relevant şi mai clar exemplu de contract: îi respecţi clauzele la care ai subscris, ai un contract pe viaţă! Bineînţeles dacă "ai ales bine" de la început. Iar eu am ales bine! Trăinicia căsniciei a fost pentru mine tot timpul reperul stabilităţii, conferindu-mi de cele mai multe ori echilibrul necesar în vâltoarea problematicii profesionale. A nu se înţelege însă că totul a curs chiar fără vreo tribulaţie ori vreo meandră în familie, în cei 30 de ani. Pentru a avea reuşită într-o căsnicie trebuie şi aici să munceşti! Nimic nu vine chiar de la sine...

R: Cum ajunge o femeie atât de sus în carieră? Care sunt calităţile indispensabile? Există un drum uşor şi unul greu?

O.S.: Nu cred că e potrivit "atât de sus"... Cunosc multe femei care au succes în activitatea lor sau care fac foarte bine ceea ce fac cu modestie şi discreţie, de cele mai multe ori. Vă spuneam că îmi place performanţa şi munca încununată de succes. Am fost obişnuită cu preţul performanţei: am fost întotdeauna prima în clasă şi, dacă nu eram premianta clasei şi nu mă calificam la fazele judeţene sau naţionale la olimpiade, mama nu mă lăsa la antrenamentele cu echipa şcolii sau în deplasări şi... pierdeam titlul de căpitan de echipă! Am crescut în spiritul performanţei, am făcut sport şi şcoala de muzică, mi-a plăcut literatura, dar am terminat Facultatea de Electronică, după care am mai facut diverse cursuri, şcoli postuniversitare.

Este importantă educaţia, autoeducaţia, ce îţi propui ca "target personal" pe toate planurile. Este important cât de tare îţi doreşti să reuşeşti, cât eşti dispus să munceşti pentru aceasta. Şi, mai ales, e important să îţi găseşti drumul!

Performanţa are nevoie de încredere în propriile forţe şi de capacitatea de a decanta întotdeauna rezultatul, astfel încât să ştim să învăţăm din greşeli. În acelaşi timp, chiar conştienţi de valoare, avem nevoie de modestie, poate şi de un pic de "smerenie", din când în când. E atât de important să rămânem ancoraţi într-un areal uman decent, să nu ne "ducă valul şi să dea ego-ul mult pe-afară"!

Apoi, nu poţi conduce oameni dacă nu ştii să te faci înţeles şi să-i înţelegi pe cei din jurul tău. Nu poţi declina substantivul "leader" daca nu ştii să comunici şi dacă nu-ţi place să relaţionezi cu cei din jur. Trebuie să-ţi placă oamenii şi să fii de acord că suntem diferiţi, speciali şi că bogăţia cunoaşterii universului uman este unică! Management înseamn arta (sau ştiinţa) de a-ţi atinge obiectivele prin oameni, făcându-i parte din întregul propus şi dorit, astfel încât să rămână motivaţi şi dornici să înceapă un nou proiect, când cel în curs a luat sfârşit! Se spune că oamenii potriviţi sunt activul cel mai de preţ al unei organizaţii, pentru că ei fac diferenţa. Iar oamenii potriviţi sunt întotdeauna instruiţi!

Deci, educaţie, autoeducaţie, plan personal (ce vrei tu de la tine şi de la viaţă), deschidere spre nou, muncă, perseverenţă, dar şi flexibilitate, încredere în tine şi în cei din jur. Şi, întotdeauna, rezultatul aparţine echipei!

R: Aţi apărut de nicăieri în sport şi aţi obţinut performanţe extraordinare cu "U" Jolidon. Există o "chimie" între business şi sport?

O.S.: Menţionam mai devreme deschiderea spre sport - am crescut cu cântecele lui "U", având şapca roşie a lui tata; dânsul m-a îndrumat spre sport şi tot dânsul m-a îndreptat şi spre muzică (am făcut opt ani de vioară şi pentru că tata avea o vorbă: "dacă auzi Debussy la radio, să nu schimbi postul!"). Apoi, când am preluat echipa, compania era în plină ascensiune şi reuşise accederea în elita lenjeriei şi a lumii balneaire mondiale.

În perioada "U Jolidon" noi ne-am străduit să inoculăm ideea de performanţă fetelor, să le facem să înţeleagă că, mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, rezultatul muncii o să se vadă şi vor ieşi în câştig. Sigur, rămânea ca fiecare dintre ele să vadă şi să discearnă valenţele cuvântului "câştig". Fetelor care au jucat la Cluj în perioada amintită, perioadă de performanţă încă neegalată de nimeni, le spuneam că de ele depinde ceea ce vor să fie, "performere" sau "losere" (aveam chiar o întrebare "retorică" pe care le-o puneam zâmbind: vrei să zbori, să fii vultur, sau vrei să fii gâscă?!?")

Sigur ca sportul de performanţă are specificitatea lui, dar managementul în branşă se aplică exact cu aceleaşi instrumente, cuantificând criterii de performanţă, bugetând resursele reale şi construind o imagine, ţinând cont, cu adevărat, de valorile eterne ale lui "U". În acea perioadă, fetele au scris cea mai frumoasă filă din istoria handbalului clujean (titluri de vicecampioane, medalii de bronz, în competiţia naţională, când alte echipe aveau bugete muuuuult mai mari, reuşite internaţionale, cum spuneam, înca neegalate în Cluj: o finală de Challange Cup şi, mai ales, participările în Champions League) într-o ţinută morală ireproşabilă şi umplând de bucurie inima suporterilor. Sportivul nu obţine performanţa doar instinctual şi având mult talent; e nevoie de mult antrenament, pasiune şi sacrificiu, dar şi de îndrumarea potrivită, de organizarea şi de valorificarea tuturor elementelor care duc la performanţă şi, înainte de toate, evaluarea corectă a rezultatelor: să nu ne minţim nici pe noi înşine, dar nici pe alţii, cu alte cuvinte.

Cu certitudine, experienţa din management m-a ajutat mult în obţinerea performanţelor sportive ale echipei de handbal; deci şi cele deprinse la Jolidon au putut fi aplicate cu succes la "U" Jolidon!

R: Care a fost momentul din cariera Dvs de care vă amintiţi cu cea mai mare plăcere? Dar din viaţa personală?

O.S.: Au fost multe momente de care-mi amintesc cu plăcere: reuşita la examenul de admitere la facultate (în acea perioadă, examenele de admitere erau foarte grele la anumite secţii considerate de elită, vezi, Doamne!) sau titlul de cercetător şi brevetul OSIM, deschiderea Jolidon France SARL, cu sediul la Paris, într-o perioadă când România nu era în Uniunea Europeanp, primul premiu Ultralingerie câştigat de echipa de la Creaţie, câştigarea turneului de calificare pentru Champions League...

Aferent vietii personale şi aici sunt mai multe: reuşitele şi serbările copiilor, concediile în care se reunea familia. Abia aştept să apară nepoţii: cred că statutul de bunică va aduce bucurii totale şi incomensurabile, repoziţionând o nouă dimensiune afectivă.

R: V-aţi simţit vreodată discriminată pe motiv că sunteţi femeie?

O.S.: Nu neapărat. Dar am simţit, nu doar o dată, reflexele nefondate ale unei aşa-zise "superiorităţi" nejustificate masculine, am avut parte să constat că misoginismul există ca atare şi poate fi o armă de apărare masculină. Eu rămân o avangardistă de felul meu, dar consider că femeia a pierdut din sensibilitate, din atenţie, din eternul feminin, în acest tandem profesional, cot la cot cu bărbatul. „Dacă aţi vrut egalitate...", ar spune anumiţi domni. Experienţa „U" Jolidon mi-a lăsat şi un gust amar în ceea ce priveşte mediul de afaceri clujean masculin. Mulţi oameni de afaceri se declarau "U"-işti, dar în momentul în care Jolidon nu a mai putut susţine echipa, cu toate încercările, nu am găsit suficiente răspunsuri pentru a continua la nivelul cel mai înalt de performanţă. Şi asta în condiţiile în care echipa dovedise că poate obţine rezultate extraordinare cu bani puţini comparativ cu alte cluburi sau aporturi. Să fie doar o simplă coincidenţă sau lipsă de deschidere "concretă" să se datoreze şi faptului că discutăm de o echipă de fete, condusă de o femeie? Pe de altă parte au fost şi dintre cei care, realmente, s-au străduit să dea o mână de ajutor şi cărora le mulţumesc încă o dată.

R: Cu siguranţă că sunt multe tinere care vă admiră. Daţi-le un sfat.

O.S.: Există drumuri întotdeauna. Ele urcă, coboară, sunt sinuoase sau par obturate, poate nu le vezi în perspectivă de la început, clar, fiind ţărmurite de nori sau umbre... Dar drumul, oricare ar fi el, trebuie ales simţindu-l că-ţi place, intuindu-l corect. Sfaturi? Să creadă în ele şi să rămână şi fidele statutului feminin. Să înveţe să se bucure şi să împărtăşească din partea "plină" a oricărei situaţii. Să discearnă cu grijă în alegerea modelelor de viaţă, a mentorilor. Şi, mai ales, să fie atrase de aurul de calitate, nu de stralucirea de suprafaţă! Într-o lume în care, din păcate la noi, a avea se conjugă cel mai dezirabil, să aleagă a şti, cu fermitate şi cu frumuseţe.