Planta sacră care vindecă 5 boli grave. Află de ce egiptenii antici erau mai sănătoși decât noi

Cunoscută încă din timpuri biblice drept planta sfântă, se înscrie în rândul plantelor cu puteri tămăduitoare, alături cedru, măslin, mirt, scorţişoară şi de viţa de vie. Planta era folosită de vechii egipteni în curățarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curățarea ritualică a leproșilor. Romanii au folosit și ei această plantă pentru a se proteja împotriva ciumei.

Efectele benefice ale acestei plante se datorează unui complex de substanţe active: minerale (calciu, potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, răşini şi taninuri. Grație acestui rezervor de substanțe, este recomandată în tratamentul unui număr impresionant de afecţiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronşic), hepatice (inclusiv ciroza), cardiovasculare ( hipertensiune ), psihice (schizofrenie) şi cancerul. Recent, cercetatorii au descoperit ca deține și proprietăţi bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante şi sedative.

Iată care sunt afecțiunile în tratarea cărora intervine isopul:

1. Afecțiunile respiratorii
Este o plantã deosebit de apreciatã pentru efectele ei expectorante şi antiseptice. Cis-pinocamfona şi marubina au un efect emolient asupra secreţiilor bronşice şi astfel favorizeazã eliminarea lor din arborele bronşic. Administrată sub formă de ceai, această plantă este eficientă în tratarea tusei și pe post de decongestionant nazal. Se recomandă infuzia preparatã din o linguriţã de flori şi frunze, în amestec cu o linguriţã de flori de coada-şoricelului, la o canã cu apã fiartã. Uleiul esential este folosit in cazul bronsitelor sau al racelilor.

2. Anemie
Unul dintre cei mai importanți compuși ai isopului – hisopina, o substanță cu gust amar, conține minerale esențiale organismului: calciu, sodiu, fosfor, fier sau cupru. Datorită acestora, isopul este folosit în tratarea anemiei.

3. Astm
Isopul intră în compoziția ceaiurilor antiasmatice și este un bun antispastic, carminativ, antiinflamator și tonic ( prin taninurile și marubiina pe care le conține). Pentru bolnavii de astm, doza recomandată este de o jumătate de linguriţă, diluată în puţină apă plată, care se administrează de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 14 zile şi are efecte antiinfecţioase puternice, uşurează expectoraţia, crescând imunitatea organismului. În tratarea crizelor de astm se mai poate prepara o infuzie din isop, sovârv şi frunze de pãtlaginã. Se folosesc 1-2 linguriţe de amestec de plante la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pezi, pe o duratã de cel puţin 2 sãptãmâni.

4. Întărește sistemul imunitar
Uleiurile volatile și flavonoidele din compoziția sa (pinen, pinocamfen, diosmina) fac din isop o plantă foarte prețioasă pentru sănătate – unul dintre motivele pentru care vechii greci o apreciau era acțiunea sa antiseptică datorată chiar acestor substanțe. Oamenii obișnuiau să consume florile acestei plante atunci când se confruntau cu o infecție în organism. Planta uscată ( partea aeriană a isopului) se macină cu ajutorul râşniţei de cafea (doar cantitatea de care aveţi nevoie). După măcinare, cerneţi pulberea printr-o sită deasă. Pentru detoxificarea organismului, se recomandă câte un vârf de cuţit cu pulbere de isop, cu o jumătate de oră înaintea celor trei mese principale. Leacul se ţine sub limbă timp de cinci minute, după care îl înghiţiţi cu apă la temperatura camerei.

5. Combate durerile și tratează rănile
Cercetările au demonstrat că durerile reumatice și cele artritice, febra, dar și rănile și tăieturile pot fi tratate cu această plantă. Pentru leziunile pielii se recurge la comprese locale îmbibate într-o infuzie mai concentrată, din 2 linguri de plantă la o cană cu apă.