Foto Poliția municipiului Cluj-Napoca în perioada interbelică

În perioada interbelică, Poliția municipiului Cluj-Napoca, organizată administrativ sub forma Chesturii Poliției, a reprezentat una dintre instituțiile fundamentale ale administrației urbane românești.

Atribuțiile sale depășeau sfera menținerii ordinii publice, cuprinzând activități de poliție judiciară, siguranță, evidență a populației, pașapoarte, circulație și supraveghere administrativă. Structura instituției poate fi reconstituită cu o precizie considerabilă pe baza ghidurilor administrative și a presei contemporane.

Un ghid al orașului Cluj publicat în 1933 indică Chestura Poliției la Calea Mareșal Foch nr. 42, arteră care corespunde actualului Bulevard 21 Decembrie 1989. Documentul enumeră și principalele servicii ale instituției: Biroul administrativ, Biroul populației, Biroul judiciar, Biroul de pașapoarte, Biroul de siguranță și Biroul de circulație. În cadrul acestei structuri, Biroul judiciar era condus de Aurel Drăghiciu, secretar de poliție.

Organizarea pe servicii specializate reflectă procesul de profesionalizare a poliției urbane românești în deceniile de după Primul Război Mondial. La Cluj, acest proces trebuie înțeles și în raport cu transformarea orașului într-un important centru administrativ, universitar și economic al României. Poliția era chemată să răspundă unei societăți urbane în expansiune, caracterizată prin mobilitate crescută a populației, dezvoltarea comerțului și a transporturilor, precum și prin diversificarea formelor de criminalitate.

Un moment semnificativ al modernizării instituției îl constituie perioada în care Victor E. Puica a ocupat funcția de chestor al Poliției Cluj. O publicație clujeană din 1934 îl prezenta pe Puica drept promotor al reorganizării Chesturii și al adaptării acesteia la modelele moderne de organizare polițienească. Potrivit relatării contemporane, după preluarea funcției de la chestorul Simion Hațieganu, Puica a inițiat o reorganizare amplă a aparatului polițienesc, proces care a inclus atât restructurarea serviciilor, cât și modernizarea sediului instituției.

Discursul public despre această modernizare era legat de ideea unei poliții capabile să utilizeze metode și mijloace tehnice adecvate unei administrații urbane moderne. Presa epocii sublinia inclusiv experiența profesională a lui Victor E. Puica și călătoriile sale de studii în străinătate, prezentate ca sursă pentru introducerea unor practici observate în polițiile occidentale.

Modernizarea avea și o componentă operativă. În 1935, presa relata dotarea Poliției clujene cu automobile, biciclete și motociclete destinate activităților de control și intervenție. În același context, chestorul Victor Puica a dispus organizarea unui serviciu de câini polițiști, destinat în special posturilor de pază situate în zonele periferice ale orașului. Sursa contemporană menționează existența unei școli de dresaj organizate după modele considerate moderne în epocă și utilizarea câinilor deja instruiți în serviciul polițienesc.

Această diversificare a mijloacelor operative trebuie pusă în legătură cu specializarea progresivă a poliției. Dacă menținerea ordinii publice rămânea una dintre funcțiile sale centrale, cercetarea criminală devenea tot mai dependentă de existența unor structuri specializate și de colaborarea dintre poliție și autoritățile judiciare.

În acest sistem, Biroul judiciar ocupa o poziție esențială. Activitatea sa era orientată spre cercetarea infracțiunilor, identificarea autorilor, urmărirea persoanelor suspecte și pregătirea materialului necesar procedurilor judiciare. Documentele administrative ale perioadei îl indică pe Aurel Drăghiciu în fruntea acestui serviciu. În 1930, el este menționat explicit drept șef al Biroului judiciar al Chesturii Poliției Cluj, fiind decorat pentru activitatea sa profesională.

Activitatea lui Drăghiciu este documentată și în alte contexte operative. Într-un caz deosebit de grav cercetat la Cluj, el apare alături de chestorul dr. Iosif Horvath, de procurorul dr. Maxim Pop și de comisarul Orlescu, participând la cercetările inițiale. Relatarea contemporană îl identifică explicit drept șef al Biroului judiciar.

Cariera lui Aurel Drăghiciu ilustrează și mobilitatea internă a cadrelor de conducere din cadrul Chesturii. În 1938, presa consemna că comisarul-șef dr. Aureliu Drăghiciu, care exercitase până atunci funcția de secretar al Chesturii clujene, fusese repartizat din nou la conducerea Biroului judiciar. Revenirea sa la acest serviciu demonstrează continuitatea unei specializări profesionale și importanța experienței acumulate în activitatea de investigație criminală.

Evoluția Poliției municipiului Cluj nu poate fi redusă, prin urmare, la schimbarea unor chestori sau la dotarea tehnică a instituției. Ea reflectă transformarea administrației polițienești într-un aparat din ce în ce mai diferențiat funcțional. Biroul administrativ, evidența populației, poliția judiciară, serviciul de siguranță, pașapoartele și circulația constituiau componente distincte ale aceleiași instituții, fiecare având atribuții proprii.

În același timp, dezvoltarea mijloacelor operative — automobile, motociclete, biciclete, câini polițiști și metode specializate de cercetare — indică trecerea spre o concepție tehnică asupra activității polițienești. Modernizarea nu însemna numai sporirea efectivelor, ci și diversificarea instrumentelor prin care poliția își putea îndeplini atribuțiile.

Din perspectiva istoriei urbane, Chestura Poliției Cluj constituie astfel un exemplu relevant pentru procesul de instituționalizare și profesionalizare a administrației românești interbelice. Evoluția sa trebuie privită în relație cu dezvoltarea orașului, cu extinderea aparatului administrativ și cu apariția unor forme specializate de intervenție și cercetare.

În centrul acestei evoluții se află și figura lui Aurel Drăghiciu, a cărui activitate documentată în cadrul poliției judiciare clujene se întinde pe mai mulți ani și îl situează printre cadrele importante ale instituției. Menționarea sa ca șef al Biroului judiciar în documentele administrative și în presa vremii permite identificarea concretă a unei persoane care a exercitat o funcție specializată în interiorul aparatului polițienesc, dincolo de imaginea generică a „poliției” ca instituție.

Prin urmare, Poliția municipiului Cluj din perioada interbelică poate fi definită drept o instituție administrativă și operativă aflată într-un proces continuu de specializare profesională, reorganizare internă și modernizare tehnică, proces care a transformat-o într-o componentă complexă a administrației urbane clujene.

Sursa: Clujul și clujenii - Facebook