Povestea pomului de Crăciun. Tu știi unde a luat naștere obiceiul împodobirii bradului?

Pe măsură ce se apropie Crăciunul, începem să "îmbrăcăm" casa în straie de sărbătoare. Dar v-ați întrebat vreodată unde și cum a început totul? Bradul este elementul nelipsit din casele românilor în luna decembrie, însă nu mulți dintre noi știu de unde provine această tradiție.

Bradul de Crăciun își are originea în țările scandinave, potrivit informațiilor din „Istoria vieții private. De la revoluția fraceză la Primul Război Mondial”, volumul VII. În timpul războiului de Treizeci de Ani, suedezii au adus pomul de Crăciun în Germania, însă aici va deveni cunoscut abia în prima parte a secolului al XIX-lea.

Se spune că istoria bradului începe în Strasburg, în anul 1605, dar documentul atestă că abia în 1765 va atrage priviri, când Goethe va rămâne uimit la vederea unui brad de Crăciun în casa unui prieten din Leipzig.

Începând cu 1840, obiceiul va fi preluat  de către Anglia și Franța. Odată cu finalul secolului, acesta a fost „naționalizat” și astfel, anual, familiile cele mai selecte împodobeau brazi de Crăciun aproape asemănător cu cei de astăzi.

Cu timpul, bradul va ajunge să devină un simbol al creștinismului datorită formei triunghiulare, semn al Sfintei Treimi, iar podoabele de sărbătoare pot semnifica bogăția și cunoașterea asociate pomului din Eden.

Primul brad de Crăciun în România

În România, tradiția pomului de Crăciun a fost introdusă de către Regele Carol I în anul 1866, odată cu dinastia de Hohenzollern în Țările Române. Din acel moment, bradul de Crăciun este nelipsit din casele românilor și nu numai, iar tradiția împodobirii este cel mai plăcut moment pentru că aduce membrii familiei la un loc, sub o atmosferă feerică.

Deși, în România, bradul este asociat și cu evenimente precum nunta sau înmormântarea, sărbătoarea Crăciunul îl situează în centrul atenției. Nu este de mirare de ce acest copac face parte din momentele cele mai importante ale oamenilor.

Se spune că la nașterea unui bebeluș este plantat un brăduț în curte, iar acesta va deveni „protectorul” copilului de-a lungul vieții și îi va prelua greutățile, problemele sale, oferind în schimb doar energie pozitivă.

Obiceiul împodobirii este întâlnit și la nuntă, unde bradul este încărcat cu fructe și hartii colorate. Astfel, el devine un element central al petrecerii, alături de miri, iar distracția se desfășoară de jur împrejurul său.

Același obicei se practică și la înmormântare. În trecut, ritualul bradului se aplica doar în cazul tinerilor necăsătoriți, însă în unele zone devine un obicei general. Se zice că în anumite părți ale țării, când un tânăr moare, i se pune la mormânt un brad înalt cât vârsta sa, poate chiar cel plantat la naștere, potrivit ziarullumina.ro.

Împodobirea bradului de Crăciun

Tradiția împodobirii bradului este pretudindeni, însă diferenta o face emoția din fiecare casă. În cărțile pentru copii vedem adesea imagini pictate în nuanțe calde, copii râzand de jur împrejurul copacului și focul care pare că trosnește în sobă.

În realitate, farmecul era dat de atmosfera familiară, zecile de luminițe și colindele ce se auzeau pe fundal. În copilăria multora dintre noi, bradul nu arăta precum cel de acum. Zecile de globuri erau înlocuite de bomboane sau biscuiți, fructe sau decorațiuni de hârtie. Nu existau mulți brazi artificiali, colorați, ca în zilele de azi, ci majoritatea erau naturali, cumpărați de la piețari. Cu toate acestea, pomul de Crăciun continua să fie, parcă, fermecat: zeci de luminițe străluceau pe toată suprafața sa, din loc în loc erau atârnate globuri, steluțe, dulciuri sau diverse figurine. Sus, în vârf, se afla nelipsita stea: mai mică, mai mare, dar cu aceeași semnificație. Steaua este pusă în vârful bradului la finalul împodobirii, de către cel mai mic din familie, și simbolizează steaua care a călăuzit cei trei magi până la Betleem. Bătrânii spun că această stea aduce noroc și îndeplinirea dorințelor.

Nu contează cum împodobim bradul, fiecare decorațiune este specială și are o anumită semnificație. Împodobitul bradului a ajuns o tradiție și în România și cu siguranță este cel mai îndrăgit obicei, alătuti de colinde și urături.

(Redactor: Ionela Țibireac)